Statul și birocrația la Marx & Engels

0029bcd0_medium

…Când împăratul deschide larg, în aparență, porțile palatului pentru țăranii privilegiați și burghezii aleși cărora le îngăduie, de două ori pe an, cinstea de a-i alcătui curtea, el nu le spune plugarului și negustorului: „Esti om ca și mine”, ci îi amintește marelui moșier: „Esti sclav ca și iobagul, iar eu, care sunt dumnezeul vostru, vă domin pe amândoi deopotrivă.” (Marchizul de Custine, Scrisori din Rusia. Rusia în 1839, Humanitas, București, 2007, p. 155)

Hal Draper s-a remarcat ca autorul unei serii întregi, acumulând câteva mii de pagini, care au în centru gândirea politică a părinților „socialismului științific”. State and Bureaucracy (Monthly Review Press, 1977) constă în primul volum al unei adevărate aventuri intelectuale ascunsă sub numele de Theory of Revolution. De la Kolakowski până la mărunți și ocazionali comentatori potrivnici ai textelor fundamentale scrise de Marx & Engels găsim o gamă largă de detractori antimarxiști. Până a fi citit cu atenție, fie măcar dintr-un interes istoric dacă nu din alt motiv, ce au gândit la sursă cei doi, antimarxiștii bulevardieri au concluzionat: Marx & Engels au dat naștere comunismului bolșevic, au creat o ideologie utopică, reproducând la nivel pseudoștiințific aspirații eterne ale genului omenesc, așa cum dăm peste în orice religie. Au imanentizat Eschatonul, au pus la cale o erezie cu pretenții de gnoză, au învățat omenirea ura de clasp, au demonizat întregi categorii sociale, care, la urma urmei, nici nu există, având în vedere că societatea se compune din indivizi atomizați, din agenți autonomi, egoiști și raționali. Au fost, de asemenea, antidemocrați, staliniști in vitro, despotici, violenți verbal, criminali in intenții, odioși, siniștri, antisemiți, chiar dacă, putem concede, nu pe o cale directă. Discursul predominant în sovietologie sau în istoria filozofiei liberale nu se dezminte: spre deosebire de floarea idealismului german sau de liberalismul anglo-saxon exprimat prin Bentham sau Mill, Marx & Engels sunt doi dogmatici grobieni, de un materialism vulgar, buni de aruncat, spre a-l parafraza pe belicosul Lev Trotsky, la coșul de gunoi al istoriei.

În pofida acestor mantre simpliste, care se fac mai degrabă vinovate de ceea ce ele reproșează celor doi gânditori germani, Hal Draper, alături de multi alți exegeți, scrie la obiect imensul său studiu filologic, istoric, ideologic și politologic. Statul și birocratia constituie răspunsul americanului Hal Draper la aceste valuri spumegânde antimarxiste care pornesc ca un uragan din Occident spre orice colț al pământului după octombrie/noiembrie 1917. Pe deasupra, ceea ce realizează Hal Draper poate fi considerat și un tur de forță împotriva marxism-leninismului, o formă degenerată și mistificatoare, după cum vom vedea, a politicii de stat a URSS-ului construită ca o malformație, ca o excrescență patologică cu sursă în Gesamtausgabe-ul celor doi prieteni radical progresiști.

Pentru a putea avea acces la tezaurul de idei din Marx & Engels în ceea ce privește rolul, gestația și sensul statului, dar si al clasei sale de mânuitori de hârtie, Hal Draper citește și citează din articole de presa, scrisori, polemici jurnalistice, dar și analize reputate scrise pe o perioadă de jumătate de secol de Marx & Engels. Tocmai pentru a păstra un element de vitalitate din cartea istoricului Hal Draper, voi încerca mai jos să punctez ceea ce Marx & Engels, în mod inconturnabil, nu puteau fi:

1) Marx își face debutul în presa din Rhenania anilor 1840 cu un articol în care înfierează oficialitățile retrograde și precapitaliste ale înapoiatei Germanii de atunci (care încă nu se formase politic, să nu uitam) pentru cenzura presei. Libertatea de exprimare în gazete era, contrar măsurilor luate de revoluționarul bolșevic Lenin în zorii regimului său, fundamentală pentru lupta împotriva claselor superioare, pentru formarea unor nuclee de opinie în societatea civilă imatură, pentru democratizarea de jos în sus a societății prin critica absolută a fărădelegilor elitelor economice și politice pe care le are în închipuire Marx. Pentru ultrademocratul Marx, societatea civila (Bürgerliche Gesellschaft) devine cu adevărat democratică atunci când apasă prin cereri politice asupra statului, al cărui țel final este să reprezinte interesele comune ale întregii societăți și nu numai ale unor caste și clase sociale, cum, adesea, se întâmplă sub forma deghizată în cuvinte a democrației reprezentative (spre a nu vorbi de forme istorice depășite de guvernare, precum tipurile de monarhii și despotisme premoderne, preburgheze).

2) Mare parte, dacă nu chiar în întregime, din gândirea politică a cuplului Marx & Engels nu corespunde unor lucrări clasice de teorie politică. Nu putem identifică o lucrare Politice, pe model aristotelian, la Marx sau o analiză ca Principiile filosofiei dreptului la Hegel. Nici vorbă de așa ceva. Viziunea lor asupra disputelor intersociale apare ca legată de analiza polemică și politică a chestiunilor arzătoare ale zilei. Nu-i de mirare deci că un cititor contemporan se lasă în voia unui căscat cât un canion lecturând Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte, neterminata Ideologie germană sau Despre Problema evreiască. Un eseu politic ancorat în devenirea cotidiană nu poate fi, oricât de strălucitor ar fi conceput, decât o probă de jurnalism superior, intelectual, dar nu mai puțin treabă de gazetă. Pe lânga acestea, Marx & Engels nu au făcut decât să evolueze înspre „socialism” dupa 1844. Nu se poate vorbi, altfel decât a fi curat ridicol, despre „marxismul” lui Marx pe vremea când abia împlinise 30 de ani. Nu era evreul antiburghez din Trier vreo Pallas Athena. Tomul său despre modul de producție, distribuție și consum economic moderne va avea o gestație lungă și întortocheată, iar nici la vârsta matură deplină Marx nu era încă pe de-a-ntregul convins ce vă rămâne pe vecie în manuscris și ce se poate tipări fără mustrări de conștiință. În ultima instanță, nici nu se poate discuta despre marxism decât daca aparții categoriei numeroase de detractori sau ești vreun discipol împătimit al celor care s-au autodeclarat în contexte abracadabrante (avem combinatii între Freud și Marx și juxtapuneri bizare între Marx și Stalin, deci orice se poate) astfel.

3) Deși Hal Draper va porni cronologic, de la primele la ultimele lor scrieri, analizând diacronic conceptele de stat și birocrație la Marx & Engels, noi ne vom rezuma la a extrage din studiul său semnificația finală pe care o dau cei doi statului și birocrației. A vorbi de stat înainte de crearea unei categorii sociale care evoluează în mod necesar din nevoile unui grup uman (trib, gintă etc.) e imposibil. Perspectiva antropologică nu lasa loc de îndoieli: numai atunci când o comunitate sedentară umană reușește să producă mai multă hrană decât nevoile sale imediate, iar, pe cale de consecință, are loc o acumulare excedentară de alimente (deci de energie vitală suplimentară cerințelor minime de supraviețuire) și o nevoie ca anumite funcții colective (protecție, rezolvarea disputelor interne, atacuri armate asupra altor grupuri umane) să fie satisfacute, apare o categorie specială de indivizi în cadrul organizării sociale care nu trebuie să muncească pentru a se hrăni. Ei sunt ținuți în viață de comunitate pentru a îi oferi siguranță fizică sau pentru a o conduce (această separație nu este niciodată certă). Sarcinile lor sunt de control și decizie, deci sunt simultan represive fizic și coercitive economic. Originea armatei (dar și a poliției moderne în consecință, această armată internă a unui stat) se poate identifica imediat alături de izvorul economic al forței politice. Din aceste două tulpine ce răsar din trunchiul muncii colective se înalță conducătorii oricăror ansambluri sociale organizate (a se observa în acest punct că populațiile primitive nomade nu cunosc decât aceste două forme sociale de diviziune a muncii, ceea ce-i explicabil având în vedere că „munca” executată de ele nu are un caracter propriu-zis productiv: raidurile armate ale unor migratori sunt expresia unui parazitism social ascuns sub învelișul violenței biologice ca singur mijloc de existență. Crima eroică și spiritul războinic pe care îl incumbă aceasta sunt derivate necesare ale instinctului de autoconservare desprins și străin de muncile agricole).

Din secunda (un proces ce poate dura secole) în care unui grup armat de indivizi ajunge căpetenia unei comunități de agricultori, acest grup va dori să păstreze intactă diferența originară a practicilor sociale: pe timp de pace, războinicii trebuie hrăniți în continuare, iar munca pământului nu este niciodată demnă de ei. Orice monarhie, împărăție, orice formă de despotism politic își au izvorul aici. Pentru a putea trăi tihniți, purtătorii de sabie crează o armătură statala, chiar dacă primitivă, care să servească intereselor lor economice imediate: taxe si impozite, dări, biruri, oricum ați vrea să le spuneți, sunt impuse unei populații care, în numele protecției de dușmanii externi (dar și a celor domestici), va trebui să cedeze direct o parte din produsul său alimentar (dar nu neapărat doar atât) aristocrației împlătoșate, care, deja înrudită în termenii a câtorva generații, compune „sângele albastru”, pe scurt, faptul de a fi ales să conduci din pântecele matern. Prin urmare, cu cât ne uităm mai departe în trecut, cu cît ne depărtăm de țărmul modernității noastre, cu atât băgăm de seamă că legile, decretele, palatele și curțile domnesti, tot ceea ce se poate numi astăzi „stat”, se află în stăpânirea politico-economică a unor foști sau încă activi oameni de arme privilegiați. Poate de aici provine interesul arătat de Engels în întreaga sa viață istoriei militare. Deci ceea ce caracterizează în chip decisiv statul premodern constă într-o ordine economică personalizată, în care rangurile și ierarhiile sociale sunt tot atât de politice pe cât sunt de economice. Imposibilitatea de a separa cele două sfere, cea a societății civile și cea a statului, derivă din modul de producție preburghez.

4) Pe cale de consecință statul se definește în cele din urmă ca organul executiv al clasei care culege cea mai mare parte din roadele modului de producție existent. Ca un consiliu autoreprezentativ ce veghează la buna desfășurare a tot ce poate servi intereselor acestei clase politico-economice, statul nu are independență și nici nu poate fi spus că s-ar fi lasat confiscat: oricâte straturi de, tale quale, abuzuri, corupție și nedreptăți, de civism, ecumenism legal, de ajutoare sociale ai da la o parte, esența acesui organism rămâne până în zorii modernității, când producția de mărfuri și servicii pentru piață, pentru consumul individual în urma unei tranzacții, devine singurul mod general acceptat de autoperpetuare a speciei (pentru că din stăpânii unei societăți insulare la jumătatea secolul al XIX-lea, capitaliștii au ajuns să conducă o lume, o „piață globală”), de aparat ce deservește claselor superioare, dacă vrem neapărat, exploatatoare. Cine domină puterea legislativă? Dacă majoritatea parlamentarilor și senatorilor se trag din cele mai bogate categorii sociale, fiind ei înșiși expresia socială a acestei bogații impersonale, atunci avem răspunsul final la întrebarea cine îi va dicta aparatului executiv al statului ce și cum să acționeze.

5) Pentru a pătrunde natura secretă a statului se cade să apreciem modurile de producție și natura proprietății în lumea preburgheză. Aici Hal Draper scoate în evidență aspecte ocultate sau negate chiar de vulgata marxist-leninistă în secolul al XX-lea (referințele sale sunt limpezi). Despre imperiile sclavagiste ale antichității sau chiar despre prezența sclaviei ca instituție fundamentală a unei economii înapoiate nu are rost să zăbovim discutând în acest punct. Sclavul nu era om, ci o unealtă ca oricare alta, un animal de povara mai inteligent, iar uneori nici măcar atât. Scopul și atributul său central se rezumă la a munci pentru stăpânire. De la Atena lui Pericle până la Roma lui Cicero (dar și secole după) sclavajul îndoapă stomacuri, ridică temple și vile somptuoase, înzestrează armatele cu cele trebuincioase, inclusiv soldați, umple cuferele statului. Proprietatea privată este restrânsă la o oligarhie agricolă și militară care se substituie complet statului. Ei sunt singurii cetățeni liberi într-o mare de animale prepolitice. După dizolvarea Imperiului declanșată de valul populațiilor migratoare și de defectele interne ale armatei romane imperiale, statul roman, cu organizarea sa politică stufoasă, se prăbușește în anomia Evului Mediu timpuriu și întunecat. Biserica devine singurul nucleu stabil al tradiției statale romane, alterată și modificată substanțial de poncifele noii religii oficiale. După creștinarea totală a populațiilor de pe teritoriul Europei în jurul anului 1000, sclavia, ca instituție contrară creștinătății, nu mai poate rezista ca formă economică acceptabilă. Codificarea scrisă sau mai curând orală a raporturilor economice dintre nobilul feudal și țărănimea de pe moșiile sale dă naștere regimului economic feudal. Luptele necontenite dintre conți, baroni și regi, dar și alianțele care se rup și se pecetluiesc între varii vasali și stăpânii lor militari consolidează aristocrația feudală. Absența unui stat centralizat puternic, dreptul sabiei de a extrage rente și tributuri de la cei aserviți întărește proprietatea feudală în Europa, contribuind la reale autonomii locale, la o stratificare organică a corpului social. Fracturarea vechiului imperiu sclavagist e o achiziție europeană. Creștinătatea nu înseamnă la prima vedere decât religia creștină și o serie de instituții iremediabil construite pe un conflict reciproc necontenit. În afara granițelor geografice europene, avem fie forme revolute față de modelul european, fie, precum în Rusia de după 1300 și în Imperiul Celest până după 1900, ceea ce Marx & Engels denumesc prin modul de productie asiatic sau depotismul oriental. La prima vedere clasa militară aristocratică se confundă cu statul imperial sau în curs de extindere imperială ca în situația rușilor. Raporturile economice sunt personalizate politic. Deosebirea notabilă față de feudele Europei, disparate, agresive, aliate temporar, aservite unui rege fără stat, deci fără birocrație, implică contractul social colectiv între oligarhia aristocratică, proprietara tuturor pământurilor, și obștile sătești, mir, obchina etc. care furnizează produsele necesare statului despotic ultracentralizat. Noțiunea de proprietate privată nu exista în genere în despotismele orientale. Birocrația mandarinilor subzistă vreme de câteva mii de ani. Doar statul absolutist luminat de după 1700 va inaugura o birocrație în imperiile Europei, dar chiar și acum vorbim de un aparat de stat manevrat de burghezia ascendentă și de nobilimea feudală. Orașele, teritorii libere prin decret regal în Occident, nu împărtășesc statutul de fortărețe militare și puncte de control birocractice, robite monarhului suveran, ca în imperiile asiatice. Modul de producție capitalist, apariția unor piețe largi unite, piețe „naționale”, forța de muncă liberă prin contract, concurența pentru clienți, productivitate superioară sunt fondate pe o proprietate privată înrădăcinată în solul social. Spațiul euroasiatic și sud-est asiatic nu cunoaște această tranziție decât prin modernizări de sus în jos manipulate de birocrația despotismului oriental. Vulgata marxist-leninistă, prinsă în siajul obiceiurile birocratice ale despotismului oriental, va elimina din considerente ideologice conservatoare această dimensiune a modului de producție asiatic, pe care Hal Draper o va reafirma cu bogate referințe la textele clasice (dar nu numai) ale celor doi gânditori germani.

6) Secțiunea mediană a cărții istoricului Hal Draper suferă de o anumită flexibilizare a concepției marxist-engelsiene asupra modurilor de producție cunoscute în cursul istoriei speciei umane. Drept urmare, perioadele de tranziție dintre 1850-1871 și 1900 în timpul lui Ludovic Napoleon Bonaparte al III-lea și al cancelarului Otto von Bismarck, definite ca o subdezvoltare economică la început dublată de mari progrese industriale la final, care nu îngăduie unei clase sociale ascendentul asupra statului, îi conferă birocrației de stat un caracter independent. Sunt peste o sută de pagini în care Hal Draper argumentează un asemenea punct de vedere și vorbeste de crizele politice în care generali ca George Boulanger pot preia frâiele statului ca perioade de destabilizare a raportului de forțe între clasele sociale existente. Credem că problema poate fi tranșată sociologic studiind apartenența de clasă a principalelor funcții în stat, dar și a celor mediene sau mărunte. Hal Draper nu își propune așa ceva, dar riscăm să afirmăm că ipoteza clasică a unor Marx & Engels nu se dezminte în urma unei examinări serioase.

Spre a concluziona mărturisim că Hal Draper strălucește prin discolarea, disecarea și înlăturarea pas cu pas a prejudecăților și falsificărilor rău-voitoare care încă planează lugubru deasupra corpusului de scrieri marxist-engelsiene.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Statul și birocrația la Marx & Engels

  1. Ghita Bizonu' zice:

    Din secunda în care unui grup armat de indivizi ajunge căpetenia unei comunități de agricultor” secunda aia a durat genearatii . Ca idntai se purtau precum Moise : ”De ce ati lasat in viata toate femeile?.. Ucideti dar toti copii de parte barbatesca si toate femeile care au cunoscut barbat ucideti-le. Iar pe fetele care nu au cunoscut barbat lasati-le vii pentru voi.” Toate prazile de razboi pe care israelitii le-au luat le-au adus in fata lui Moise si a lui Aroon fratele sau ca sa faca ei imparteala. Numerii 31/32-34 ” prada era 65.000 de oi,..72.000 de boi,..61.000 de magari si..32.000 de fete care nu se unisera cu barbatul.” Slava lu’ Allah ca pprogresasera destul ca sa poata „primi” 32.000 de fete care nu se unisera cu barbatul .. ca inaonte cu vreo 1000 de ani le-ar fi ucis si pe ele …

    Fiindca primul grup armat de indivizi sunt cei din cadrul tribului . Cei mai „valorosi” devin capetenii …. ca urmarea a „valorii” lor au arme mai bune (captura .. ) , isi cresc/intruiesc copii in spirtul „valorii” (virtus) si astfel. daca supravietuisc bolilor si luptelor copii succed tatilor pe baze „meritocratice” (ca daca da cu pumnu-n bou cade boul!) Dupa ce vreo 100-150 swerfii provin din famelia Atrides sau Kriminalos functia de cacic (rege, basileu, koenig samd) poa deveni ereditara .
    Da primul grup priginar este „intern” .
    Si aia nu uita chiar asa de iute cum se munceste.. Cica Senatul s-a dus sa il caute pe Quintus Fabius ca sa i zica ca l-au numit dictator… Si l-au gasit pe camp. Arand pamantul. In pielea goala ca ultimu’ sclav sau sarantoc (panza era prea scumpa ca sa o strici .. ) Mult mai traziu in final de ev mediu (sec XVII) unica ocpupatie civila care se permitea unui nobil era plugaria.. Daca se apuca de comert (putea sa si imbogateasca) „deroga” insa daca facea bataturi in plame de la coarnele plugului ramanea nobil .. chiar si in Spania!

    A ca mai tarziu un cuceritor devine stapan .. ei asta este si din cauza ca lumea a evoluat ..Na exemplu eclatant. Temugin ,. mai cunoscut sub titlul sau de Gingins han , cucerste o zona civilizata. Si el barbar nomad se gandeste sa ucida, sa rada tot s aiba pasune unde sa isi pasuneze iepele … da un cucerit deja iertat ca putea fi util ii explica cum se face exploatarea si folosul ei „satapane! le iei patrte din orice! vei avea asa orez si furaj pentru caii tai! Carne si bautura! Otio vei hrani oricand armata , o vei inarma cu fierul supusilor tai! Ei vor munci ! Si iti vor da si panzeturi si stofe si bijuterii pentru tine si femeile tale!!” Temugin a chibuzit nitel si a zis ca este o buna randuiala..
    Arabii care au cucerit poseiunile bizantine erau destul de civilizati ca sa stie cum merg trebile (si se pare ca au ras bizantinii si cu ###ul ca arabii luau biruri prea mici!!! Ba mai intretineau si femile pe care le lasau bortoase- ce tampiti!!)
    Hm asta imio auce aminte de un western … The Life and Times of Judge Roy Bean .. Roy Beam un bandit este jefuit de niste nettrebnici care terorizau un sat de mexicani. .. Scapa i impusca pe banditii locali si se trezeste cu peonii (care erau indios fideles) care numa ca nu ii pupa mana. „Nu sefu! noi nu punem mama pe arme ! Npoi te intretinem pe tine si tu ne aperi pana cand te ompara urmatorul sef!!” Si asa devine ala om cinstit ba si judecator…

  2. Ghita Bizonu' zice:

    E …. ce se uita este ca exista si un aleas al istoriei ….
    De exmplu civilizatia asta a noastra (gresit zisa occidentala) se bazeaza pe norocu chiar al Anatoliei. Roata si metalurgie …

    La ceva distanta , America. Avem culturi destul de avansate in plina epoca de piatra,. Cunosc arta olariei , topesc aurul si argintul, incasii se pare ca reusesc sa cunoasca si bronzul (nu bag mana in foc!), aztecii sunt niste bijutieri fromidabili dar metalurgia lor este zero dpv al uneltelor si armelor!!! Raoat? NU! Care a fots diferenta intre Anatolia si America? De ce America nu a cunoscut metalurgia? Ghinion cum zice prezidelu.

    Mai tragic.. cazul Noii Guiunei. Cica de fapt sunt una dintre cele mai vechi zone agricole, Insa planata lor de baza taro nu poate fi stocata .. pri o consumi ori in 3 saptamani .. erralele pot tine cativa ani.. cu cartoful te descurci pana la noua recolta .. da nu cu taro! Nici cu bananele (hrana de baza ptr multi „puturosi” (puturosi siliti sa polenizeze manual bananierii ..). Nu stiu cat de stocabile sunt batatele, ignamii si maniocul da nu creed ca concureaza cu cerealele..

    Deci dn bafta chioara (sau binecuvantare divina) in Semiluna Fetila erau si plantele cele mai pretabile ptr stocare su speciile cele mai utile ptr domesticire (oi, capre, vite si porci) Si inplus in Anatolia un „accident divin” (adica inexplicabil) duce la aparitia metalurgiei cuprului … (tot in Anatolia va aprea si metlurgia fierurului altu decat cel sideral). Ma ropg mai ramane roata insa asat se poa pune pe baza „geniului” populatiilor locale

    Neplacut nu? Bafta ca „determinant” al istoriei..

    • vicuslusorum zice:

      Am verificat informatia despre Brenner in cartea editata de Chirot. Intr-adevar, o Malthusian trap in loc de efectele Marii Ciume… Destul de bizar ca nu i-a atras atentia. Dar altfel e ok ce spune acolo. Nu sunt de acord cu ideea ca e un „bou” si alte atacuri la persoana.

      Vad ca aveti o viziune a la Jared Diamond. Arme, virusi si fier in loc de „determinismul” marxist. Problema e ca Diamond poate explica diferentele de dezvoltare intre societati premoderne si primitive, dar nu are nicio treaba cu relatiile sociale, pre- si moderne.

      • Ghita Bizonu' zice:

        Hm .. nu l-am cotot pe Jarred .. mapr fi amuzat insa baniii…

        Dar intitdeauna exista un aleas …
        De exemplu cam toata lumea pune la olalta ceramica si metalurgia. Se presupune ca candva un olar s-a uita cu mare mirare la un bob de arama ” si asta de unde a aparut?” .. ca mai apoi sa obtina din nou arama si sa isi dea seama cum poate obtine aceasta „impuritate” .
        DACE MAMA LU Procest Verbal NU SI IN MEXIC?!!!! Ca si lor le placea culoarea verde (compusii de Cu au o culoare verde..)
        Aleas …

        Asa cum un aleas a fost si faptul ca Columb a descoperit America .. cateva grade mai la Sud .. nu intalnea pamant si trebuia sa se intoarca!!! Sa se intoaca ca provizile, ca echipajul ca car ca mar ca har.

        Si hai pe bune… Determinismul marxist… Uneori este .. cum sa zic ? Depasit? Nu nu sunt io mai desptept decat Marx da in anii dintre moartea lui si anu asta cati metri cubi de carti au aparut?!
        Bun… deci daca ma iau dupa determinismul marxist gen propaganda Roma s-a prabusit ca relatiile de productie devenisera frana in calea mijlocelor de productie.. DA?! Ce dna ma-sa progres au adus toti germanicii sa nu mai zic de huni? OK , hunii erau excelenti calareti, arcasi samd . Da in rest? Ce mama naibii de progres au adus francii? Poa ceva la tehnologia scramaxului – tais sudat si ceva mai flexibil .. dar cam atat!!

        Sau una BUNA ! Cu care am „agresat” destui profi de „materialism”. bun.. familia monogama apare ca barbatu’ doreste sa transmita propretatea sa personala copiilor sai. Propretea privata naste familia monogama. DA CAINII DE CE SE BAT?! Pentru catzele ..

        O .. deteminismul marxist ramane valabil caci este vorba despre vesnicul cui prodest insa de multe ori este „ponderat” de un aleas – [precum talharul care loveste primu trecator si se cara ,, peste 15 minute aparea unu „mai gras” care scapa. Aleas desi talharul l-ar fi preferat pe al doilea da nu avea de unde stii!!!]

        Imi zici de Jared Diamond. Mie personal (am vazut un documnetar) nu mi se pare cva il exclude pe Marx. Ci il „rafineaza” . Adica in loc sa lase in susoensuie intrebarea „da Africa de ce nu?!” sau sa dea ocazia unor carghiosi sa zica despre „lupta de clasa care in Africa nu s-a dezvoltat” ( de ce?!) explica de ce Africa nu este ca Europa.De abia pe urma pot opera distinctiile marxiste.
        V mai sus povestea cu Moise si Temugin. Temugin poate era mai barbar ca Moise insa cuceritii lu Temugin erau mai civilizati decat contemporanii lui Moise si au explicat lui Temugin ce folositori sunt ei. Este difererenta de productivitate samd . Cand societatea evolueaza destul ca sa poata sustine un 4% birocrati si 1% militari nu mai ucizi ca prostu’ … cand nu poa sustine decat 3 shamani la 2000 insi .. ucizi pe toti si nu iei sclavi. Suficient de marxist?

        A da. A nu se uita. Decizile arbitrare au consecinte logice. De exemplu daca iei sau nu bilet la loto este o decizie arbitrara. Daca castigi este o cestie de aleas. Insa daca castigi la loto .. consecintele sunt logice – ai niste bani pe care ii vei gestiona dupa cum te duce capul.
        Asa si in Istoria Mare : exista arbitrar si exista si aleas. Si toate astea au consecinte logice… Sa zic asa Marx explica de ce ai cheltuit banii catigati la loto pe femei sau investind … INSA nu si de ce ai avut banii aia.

      • Ghita Bizonu' zice:

        Pardin nu am jignit boii comparandu-i cu Brenner ! Sa zic asa orice comparatie intre bou si Brenner este jignitoare pentru bou!!!

        Un prof univ care face istorie si omite Marea Ciuma …. mii de scuze e mai rau decat un bou!!!
        Despre erorile in lant ale lui Brenner (in acel capitol) a se vedea le Goff si Braudel…

  3. vicuslusorum zice:

    Usurel. Nu e treaba unui economist sau sociolog sa explice de ce exista instinctul sexual, de ce apar personalitati in istorie sau de ce se castiga la loto. Cautam legitati, patternuri, fenomene recurente la o scara colectiva, stabile si inflexibile pana ce structura sociala se schimba in bloc. Treaba cu Marx depasit sau care nu explica de ce cateii umbla dupa catele va priveste. Nu asa arata un argument. Cel mult o opinie.

    • Ghita Bizonu' zice:

      Sher Gut asa Cautam legitati, patternuri, fenomene recurente la o scara colectiva, stabile si inflexibile pana ce structura sociala se schimba in bloc. Ce te faci insa daca patternu’ este comun tuturor maniferelor?! Atunci cat de valabila mai este explicatia unui economist?!

      Apoi … teoria marxista este cum sa zic .. holista?! Incearca sa explice intreaga societate si intreaga istorie a societatii…Deci va aluneca si spre zonele de intersectie in care economicul se intersecteaza cu geografia (fizica, a raspandidirii speciilor utile) si inevitabil cu aleas ul…
      Marx in regula .. el a scris avand in vederere mai ales societatile vest europene si mai ales Anglia, Franta si Germania, (azi ar fi acuzat de europocentrism exacerbat) din anii 1800-1880) Insa azi se cauta explicatii pe baza de marx si in zone neavute de el in vedere … Risti sa o dai in bara ..
      Si mai apoi .. lumea s-a schombat nitelus cam mult … Batranu ramane de referinta insa sa zic asa trebe „modernizat” (dar nu in sensul de dupa 1970!)

      Sa nu zic ca intre timp au aparut multime de informatii noi … care cer iar o rafinare Stiti ca imi plac comparatiile vilgarizatoare – daca Diesel ar vedea un diesel de acu’ tare s-ar mira … cam asa ar trebui umblat si la marxism…
      Na o posibila explicatie la vulgata marxist-leninistă, prinsă în siajul obiceiurile birocratice ale despotismului oriental, va elimina din considerente ideologice conservatoare această dimensiune a modului de producție asiatic. Hm.. se pare ca te referi la anumite tari asiatice cunoscute de vreo 50 si ca tari ale „despotismului hidraulic” adica unde se practica agricultura irigata … Explicatia este sa zic asa al naibii de marxista – modul de productie in cel mai redus termen al sau determina structura sociala . Adica in acele tari este necesar ca la o anumita data toti locuitorii sa iasa si sa intretina digul, sa decolmateze canalul .. Nu se permite ca unu Bizonu’ sa zica ba azi sarbatoresc sfintii Pavel Si Petru ma imbat nu dau cu cazamau si tarnacopu! Ca pe urma alt netrebnic sarbatoreste ca i-a fatat vaca samd. Deci la prima abatere il bati iar la a doua il dai la crocodili. Asa ca sa se stie!!! Dupa 1000 de ani localitatea va stii precis ca la data de 29 iunie se da cu cazmau si tarnacopu! Ca este ZIUA CROCODILULUI! Si mai rau.. cultura orezului de apa (mai este si unu „uscat” ) hraneste muta lume INSA .. insa impune o disciplina stricta. Daca nu ai grija de parcela ta … „strici” apa si vecini de mai jos (1, 20 sau 8542) mor de foame. Deci simplu te omoara si unu grijuliu va primi parcela ta. Dur insa inevitabil.
      Ma rog eu stiu asta … dar am beneficat de studiile altora care au beneficat si ei de studiile si observatiile altora. Marx nu!! Ca au inceput sa studieze dupa 1900 … si as jura ca sub influenta marxista ..
      Deci ar fi cazul ca dnii marxisti de azi sa faca bine si sa integreze in teoria generala si specificul local al „despotismului hidraulic” . Si inca cativa metri cubi de diverse tratate.

      (asa de placerea barfei.. societatile despotismului hidraulic sunt extrem de „disciplinate” . Culmea in gnl se bazau pe putini supravehetori la nivelul de sat .. fiindca satul „isi cunoaste obligatiile” Cel putin in Vietnanu francez se zicea c auatoritatea imparatului se opieste la poarta satulu. Si satul stoa f bine cand trebe sa se ocupe de diguri [de vreo 2000 de ani ..] care este proprtia de dari si unde trebuiesc depuse, ce crovezi si cand le revin [intretinera dumului ..] si cati recruti trebuie sa dea. Nu dadeau nimic in plus insa isi achitau obligatiile cu sfintenie. Mai rau … functionaru colonial ajuns in sat descoperea ca avea „dreptul” la un pui la 2 zile si niste orez si ulei si nu exista discutie „matale iei ca este sarcina noastra sa te hranim. Dar nu cere nimic in plus sau cere guvernului tau!” Satul stia una si buna : asta este norma se face! Dar atat!! Mde 2000 si mai bine de ani.. )

  4. vicuslusorum zice:

    Cat despre Brenner mai jos de un bou, no comment.

  5. Ghita Bizonu' zice:

    Mai am o observatie si te las…

    Autorii tai sunt in gnl americani. Tari in statistici , date, interpretari surpinzatoare (am gasit candva costu in $ 1960 a unui inamic ucis de la Temistocle la Vietnam! De la 20 centi la 400-500 mii $!) insa slabi ince privesc unele interpreatri istorice. Deh .. aleasul de care vorbesc – un american nu are „perspectiva” unui european sau asiatic . SI cam cam toti idolii zilei .. Ma cam certam cu niste Martori ai lu Mises .. si enervat am inceput s acut in fintele lor evanghelii cumvad aia ca apare statu’ . Si am gasit f surpinzatoarea cestei „sa ne inchipuium ca ajungem pe Marte si ca …”. Mersoa nu trebuie sa imi inchipui ca am citit pe Ray Bradburry samd insa de la unu mare guru am niste pretentii. Ptr astia se pare ca era o epoca fericta cand buinicii lior se jucau iin tarana cu discuri de aur si argint si na ca aterizat o nava cosmica si dinea a coborat STATUL si le-a confiscat jucarele si le-a dat greebancks .. De ecord fac misto da aia nici nu merita mai mult …

    Idem si Brenner. Si Chirot cu naiva sa mirare „de ce Elvetia este diferita de Albania?!” …
    Puri si simplu nu inteleg. Nu au capacitatea mintala de a intelege!
    A ca am dat la tine si peste titulul „genial” al unei carti „De la ferma la fabrica”… Omu ala pur si simplu nu pricepe ca mijicul nu era fermier .. ca fermierul este cu 2 clase de dezvoltare peste mujicul care si la 1880 traia partia in afara circuluatiei monetare ..
    Insa este normal ptr un amerloc … pentru el nu exista taran ci doar fermier … ca asa a fost de cand era Noua Anglie iar in Angia de pe la 1500 …

    Vezi tu amaunte de acest gen fac ca autorii americani sa cam dea cu bata in balta si sa incerce sa potriveasca nuca in perete.
    Partial nu este vina lor … dar sa te bagi in istorie si sa ignori astfle de amamunte .. te plaseaza sub utilitatea boului! (excelent ca steak, rasol, parizer si pingele. Boul .. nu)
    [a da.. daca vrei sa te amuzi – singura societate libertariana credibila .. „Lumea e o doamna cruda” de Henlein. Se gaseste pe net. ca autori de sf si polaruri americanii sunt f buni …]

  6. vicuslusorum zice:

    @Ghita Bizonu’

    Hal Draper nu substituie modul de productie asiatic despotismului hidraulic dezvoltat intr-o carte a istoricului german Karl Wittfogel, in raport cu care Draper e foarte acid pentru felul in care distorsioneaza acest al patrulea mod de productie. Draper vede in civilizatiile hidraulice din Asia, nordul Africii sau America centrala doar problema proprietatii private, a statului si a extragerii de plusvaloare, intocmai ca Marx. E deja amintit in recenzia mea acest aspect.

    Am inteles. E ceva in neregula cu amerlocii. Filtreaza istoria altor continente prin propria lor experienta istorica. E o distorsionare ce vine dintr-o neintelegere mentalitara profunda. Cadre mentale care nu se potrivesc. Ferme in Rusia tarista. Da. Si totusi ei macar fac efortul de a intelege, de a costrui explicatii cu trimitere la realitatea materiala, ei studiaza. Ce alti istorici sa citesc? Pe care? Pe Nicolae Iorga? Pe Ion Ghica? Let’s face it. They are the all ones who attempt to understand anything in a sensible way. Vorbesc si eu limba imperialistilor, cum face misto Zizek.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s