Un gangster rus

Simon Sebag Montefiore a scris două biografii ale lui Iosif Vissarionovici Djugașvili, zis Koba, Soselo, Soso, Iakov sau, mai percutant, Stalin, ambele având caracterul unor biografii romanțate. Tânărul Stalin este prima parte, în vreme ce Stalin. La Curtea Țarului Roșu, cuprinde ultimii 20 de ani din viața tiranului. Montefiore, animat de netăgăduite pasiuni literare, nu dorește, și nici nu face nici un efort în această direcție, să schițeze contururile vieții cotidiene și vânzolelii politice din Imperiul Țarist. De aceea, pentru cititorii începători, cărțile unui Richard Pipes despre vechea ordine țaristă, Revoluție și apoi războiul civil sunt recomandabile. Pentru paralela dintre tinerețea georgianului Stalin și cutremurele geopolitice din emisfera nordică în intervalul 1880-1914 cititorul ageamiu este rugat să înceapă cu Stephen Kotkin, Stalin: Volume I: Paradoxes of Power: 1878-1928, dacă nu vrea să fie târât în eroare. Montefiore, în ciuda erudiției și documentării sale formidabile, se ocupă cu personajul Stalin ca de un aventurier provincial cu un destin miraculos, pornit din cele mai joase paturi sociale ale unui Imperiu absolutist și ajuns pe culmile unei puteri mondiale totalitare. Societatea rusă se diluează parcă în umbra lui Soso cel tânăr. Fanatismul marxist rămâne un mister la Stalin. Cum arată această confesiune politico-teologică? Montefiore ridică din umeri și își deapănă firul povestirii, iscusit redată. Nici cronologic Montefiore nu se achită cum trebuie de biografia lui Stalin în cele două cărți dedicate protagonistului: Tânărul Stalin se întinde din 1878 până în 1918, în vreme ce Stalin. La Curtea Țarului Roșu reia narațiunea biografică din 1932 până la moartea generalissimului în 1953. Hiatusul nu reprezintă în sine un reproș, dat fiind faptul că istorici mai serioși au recuperat cu ușurință anii de ascensiune ai fostului Soselo.

Ca atare, ce ne spun primii aproape 40 de ani din viața odiosului Stalin? Întâi să trecem în revista repertoriul de banalități: tatăl, Besso, un cizmar bețiv și bătăuș care își neglijează familia (păcat capital în Georgia patriarhală), mamă, Keke, croitoreasă-servitoare-femeie de serviciu-curvă, fervent creștin-ortodox în ultima perioadă a vieții, cândva în anii 1930. Locul de proveniență: târgul Gori, Georgia, o așezare prăpădită de la marginea Imperiului Țarilor. Georgia se prezintă la Montefiore ca un fel de Sicilie în miniatură: haiduci vagabonzi, sărăcie pitorescă, jafuri la drumul mare, omoruri cu hangerul, cultul răzbunării, munteni virili și tâlhari, podgorii și culmi muntoase, femei casnice supuse, un strop de fanatism și mândrie arabe și multă înapoiere oriental-asiatică. Soso a crescut în cele mai murdare și violente colțuri din Gori și apoi din capitala Tiflis (Tbilisi). Fișa matricolă: elev silitor și inteligent, o mamă care trage sfori pentru a-l înscrie la seminar (în ciuda tatălui care încearcă fără succes să-și facă fiul calfă de cizmar, nicidecum preot), protectori bărbați, probabil amanți ai mamei, ca negustorul Koba Egnatashvili (presupus tată al viitorului Stalin), care îi plătesc internatul. Vârsta adolescentă: Soselo este taciturn, bătăuș, mândru, cititor vorace, ateu, lipsit de respect față de autoritățile ecleziastice, în sfârșit, ajunge să fie exmatriculat pentru comportamentul său deviant. Montefiore uită să accentueze faptul elementar că tineretul rus școlarizat avea, în genere, o atitudine disprețuitoare și semiemancipată aidoma tânărului Koba la 1900.

Cu ce își umple timpul Soso după exmatriculare? Organizează greve și incendiază rafinării în capitală azeră (coboară până și în Persia cu scopuri similare), centrul mondial al extracției de petrol la 1900, Baku, unde lucrează nu pentru Nobel, ci pentru familia Rotschild vreme de câteva luni. Fugărit de agenții Ohranei, Soso se retrage în Georgia, de unde se apucă de râspândit materiale revoluționare. La 1900 lucrează pentru câteva luni ca meteorolog, singura sa meserie de până la Revoluția din Octombrie, până ce va fi arestat pentru activitatea sa clandestină de marxist revoluționar. Stalin scrie, citește, căuta prietenia unor interlopi fără milă, identifică agenți ai Ohranei în colegii săi, pe care îi numește trădători și le organizează asasinarea, fuge de eterna apăsare a agenților poliției secrete, trăiește hăituit și se ferește de conspiratori. Sărăcia îl însoțește pretutindeni în drumurile sale. Ajunge chiar până la Londra și Paris, pentru a asista și participa la congresele social-democrației europene. Îl cunoaște pe Lenin. Vizitează Polonia, Finlanda, Suedia, Danemarca, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul German în doar câțiva ani de misiuni în afara granițelor. În tot acest timp, Stalin reușește să seducă destul de multe femei, care îl însoțesc fascinate de masculinitatea sa pronunțată.

Cu toate acestea, ceea ce îl individualizează pe tânărul Soso în secta bolșevică este pur și simplu sarcinile de gangster pe care trebuia să le opereze pentru colectarea fondurilor picate din cer ale partidului. Lenin îl soma să jefuiască, iar Stalin se pricepea de minune la conspirații nimicitoare, planuri macabre și „exproprieri” sângeroase. De la acte de piraterie în Marea Neagră, răpiri și amenințări cu moartea în schimbul unor sume apreciabile de bani ale unor negustori și petroliști bogați (sau ale rudelor lor apropiate) pana la atentate cu bombă în centrul Tiflisului ca cel din 1907 cu ocazia spargerii unei bănci, Stalin și gașca de criminali demenți nu se temeau de nimic (unul dintre ei Kamo aduce cu un veritabil psihopat). În 1907 Soso organizează un jaf de pe urma căruia 250,000 de ruble sunt furate, ceea ce ar fi echivalentul a 2,5 milioane de lire în zilele noastre. Mare parte din bani mergea în diaspora bolșevică din Elveția, unde erau încasați pe ascuns, de teama menșevicilor care interziseseră practicile violente ca sursă de finanțare în partid, de Vladimir Ulianov, însă rămâneau suficienți în Caucaz pentru petreceri cu beții, cobzari și femei ușoare. Stalin părea de neîntrecut în jocurile sale războinice. Se căsătorește cu Keke Svanidze, care va aduce pe lume un fiu, Iakov, mort în captivitatea nazistă în aprilie 1943 în urma unei sinucideri. Keke va deceda în toamna anului 1907 de tifos, înghețându-i, vorba vine, inima lui Soso pentru totdeauna. Deceniul ce va urma va aduce ani lungi de închisoare și evadări. Stalin a fost arestat de 8 sau 9 ori în tinerețea sa revoluționară. Trăia din banii unora și altora din mișcarea secretă bolșevică, dar avea simpatizanți și finanțatori și printre menșevici sau chiar nobili excentrici, cu simpatii bolșevice. Se spune că ar fi fost agent secret, plătit de Ohrana pentru a divulga numele și planurile sectei ruse. Montefiore respinge o asemenea ipoteză, deși Stalin mituia polițiști, supranumiți faraoni, și își executa camarazii atunci cand îi prindea în delict de a încasa salarii de lux ca agenți secreți, pentru că Soso își va petrece 8 ani în detenție și exil forțat. Războiul Mondial din 1914 îl va prinde la Cercul Polar de Nord, printre reni, pescuind la copcă, vânând mai ceva ca un cowboy atletic din romanele de aventuri și, întreținând relații sexuale cu o fată de 13 ani, care va rămâne de două ori însărcinată. Stalin se remarcă ca un bărbat cu un apetit sexual debordant și cu un real succes la femei: fără cine-știe-ce efort și trăind ca un fugar, Koba are cel puțin 10 relații identificate într-un deceniu de la moartea primei soții. Trăsăturile sale caracteriale apar ca fiind următoarele: crud și răzbunător, egoist și mândru, harnic și fanatic în credințele sale marxiste, neexplorate însă de Montefiore și nici de Kotkin, viclean ca o pisică și agil ca un tigru când trebuia să acționeze. Ca finanțatorul din umbră al găștii leniniste, Stalin va avea încrederea și susținerea „bătrânului” Lenin în 1917, fiind unul dintre oamenii esențiali ai Partidului Comunist. Ascensiunea sa de după 1921, când capătă funcția de comisar cu problemele naționalităților, nu e una câtuși de puțin surprinzătoare. Stalin a devenit un tiran de temut cu ajutorul altora, dar mai ales datorită meritelor sale personale. Blândețea și calmul de suprafață și violența în căutarea de putere deplină în subteranele subconștientului îl definesc pe Koba cel malefic.

Dincolo de portretul de etern gangster georgian, de haiduc revoluționar, de băiat de cartier ultracitit, nu putem să desprindem nimic din biografia britanicului Simon Sebag Montefiore. Mecanismele puterii, sistemul social, moștenirea birocrației paralizate și hiperramificate și a poliției secrete țariste, antisemitismul populației, inegalitățile imense dintre o Rusie aristocrată cu veleități central-europene și o alta Rusie barbară și neolitică pierdută dincolo de Urali, naționalitățile cu profunde obiceiuri musulmane și cu sânge turcic din sudul Imperiului, corupția birocrației țariste, nimic din acestea în romanul de capă și spadă al lui Simon Sebag Montefiore. Stalin țâșnește ca un gheizer în paginile acestei biografii, dar dacă avem de-a face cu un pârâu care ia amploarea unui fluviu pe măsură ce Vechea Lume rusă se destramă fără posibilitate de salvare în 1914? Răspunsul va trebui căutat în altă parte.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s