Jalnice proteste

Zilele acestea, care vor dispărea în negura timpului mai repede ca o adiere primăvara, centrul orașului este confiscat de protestatari antisistem. Ei detestă corupția, clasa politică și celelalte.

Între timp, chiar astă seară, mergeam pe Antiaeriană, o arteră departe de zgomotul și furia societății civile, dar loc al Revoluției Române din 1989. Pe o parte a străzii întâlnim unități militare. Orice cetățean responsabil știe că armata este o instituție bazată pe patriotism, disciplină, ierarhie și o incomensurabilă onoare. Un cetățean nu doar responsabil, ci și un pic inteligent, cunoaște faptul că armata practică îndeobește violența criminală, consumă resursele societății pe arme, salarii grase, mașinării ale morții, abrutizează și sclerozează gândirea critică, distruge individualul din soldați în numele unei mecanizări colective. Acestea sunt însemnele înscrise pe reversul medaliei militare. Nu departe de respectiva arteră se găsesc câteva secții de poliție. Poliția, la rândul sau, oferă protecție și siguranță civililor, dar, asemeni defectelor inerente armatei, pe sub uniforme întâlnim agresiune fizică, abuz de putere, imbecilizare colectivă prin intermediul rangurilor, dogmatism în gândire și alte rele întipărite în orice instituție care administrează legitim violența din om.

În mijlocul acestor instituții ale puterii statele, stipendiate mai mult decât spitalele și școlile publice în ultimele decenii, tot pe Antiaeriană, se găsește o vilă, mai nou, chiar două vile, ce aparțin unui temut clan țigănesc, pe numele lor Fabieni, care desfășoară de ani de zile activități diverse și prospere, cum ar fi magia, cămătăria, proxenetismul și traficul de droguri. Chiar în timp ce treceam pe lângă impozanta reședință a acestor reputați oameni de afaceri, reședință poziționată chiar peste drum de o unitate militară care are în grijă o câtime din siguranța națională, observ cum din curte ies câteva mașini ce puteau fi estimate dintr-o scurtă privire ca având o valoare de piață de peste 100,000 de euro.

În mintea mea un întreg circuit s-a pus în mișcare, luînd în considerare doar o sferă de activitate lucrativă: o prostituată întreține relații sexuale cu un client în valoare de 200 de lei pe oră. Din această sumă, să zicem, 50 rămân la ea. Restul de 150 de lei se împart cam așa: 20 la pește, 50 la poliție, 30 la alte autorități publice, iar 50 la angajatorii ei, altfel zis, țiganii interlopi de mai sus. Acum să înmulțim orele cu 8 și încă o dată cu 5, iar prestatoarele de servicii ilegale cu câteva sute. Deodată s-a făcut lumină în mine.

Morala relatării, dacă se poate chema astfel, este legată de protestul antisistem din Piața Universității și alte felurite piețe. Oare adevărata schimbare nu ar trebui să pornească de la linșarea tuturor categoriilor sociale și antisociale care își împart venitul pe oră al prostituatei în felul descris mai sus? Tineri protestatari, ce mai stai și așteptați? Treceți la treabă! Dar îmi vine să surîd…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Jalnice proteste

  1. spartacus zice:

    Nu cred ca „protestul antisistem” are potential revolutionar, cel putin atata timp cat „tinerii frumosi si liberi” persista in eroarea de a nu se organiza. Pentru a avea vreo sansa de succes, ar trebui sa se constituie intr-o formatiune politica cu care sa incerce sa castige locuri in Parlament sau in consiliile locale pentru a putea influenta decizia de la nivelul institutiilor de conducere a statului. De abia atunci, in conditiile in care cei care sunt alesi nu cedeaza tentatiei coruptiei, se poate intreprinde ceva in sensul combaterii crimei organizate. Fara colaborarea organelor statului (Politie, Parchet, s.a) crima organizata nu poate exista. Daca nu exista niciun primitor pentru cei 80 de lei care revin reprezentantilor corupti ai statului, dispar si conditiile de realizare a celor 70 de lei care revin crimei organizate. Dupa parerea mea, decriminalizarea prostitutiei ar da o lovitura genului asta de organizatii care, printre altele, prospera de pe urma exploatarii muncii prostituatelor. Odata intrate in legalitate, ele ar putea sa se asocieze in societati comerciale care sa faca contracte pentru asigurarea de servicii medicale sau pentru asigurarea protectiei la locul de munca. Toata activitatea asta ar deveni mult mai civilizata si femeile/barbatii care presteaza acest gen de activitate economica ar avea mai mult control asupra propriei vieti.

    PS. as fi curios sa aflu motivul pentru care persoanele care au inclinatii de stanga si care au parte si de ceva audienta, cum ar fi, de pilda, tu sau autorii peste care dai atunci cand accesezi pagina de internet a „Criticatac”, nu demareaza un partid pe care sa-l poata vota electoratul de profil. Asa as avea si eu motiv sa ma duc la vot. Ba mai mult, m-as inscrie si in partid si as face si ceva munca de voluntariat. Si nu cred ca sunt singurul. Eu unul m-am saturat ca stanga romaneasca sa fie reprezentata de PSD, un partid decrepit si corupt care, daca ar fi sa te iei dupa ardoarea cu care deserveste oligarhia capitalista, seamana mai mult cu unul de centru-dreapta.

    PS.2 cineva din lista mea de prieteni de pe Facebook a postat un articol in care ONG-urile banuite a fi finantate de Mr. Capitalist Moneybags George Soros sunt denumite de „extrema stanga”. M-am umflat de ras. Cu ocazia asta am aflat ca si Claudiu Craciun ar fi unul dintre reprezentantii „extremei stangi”. Poate il anunta cineva si pe el…

    • vicuslusorum zice:

      Care stanga? Aia formata din cativa teoreticieni de stanga? E disparata, aroganta si inca imatura ca idei. Restul e cult capitalist si adorarea a anticoruptiei. Idiotii din piata, pentru ca asta sunt, nu pricep ca intregul nostru capitalism cu bogati formati EXCLUSIV pe spezele statului este exact modelul periferic al capitalismului global. Dar este si scheletul social al Romaniei. Asa ceva nu se ucide cu proteste. Doar cu varsare de sange, din pacate.

      • spartacus zice:

        Hm, pot sa spun ca ai dreptate si ca deocamdata nu se poate vorbi de o stanga coagulata. Dar, pe de alta parte, nici nu s-a facut niciun efort in sensul asta. E clar ca eventuala grupare politica socialista nu ar avea acelasi impact ca si partidele care alcatuiesc actualul peisaj politic, dar orice are un inceput.

        In prima faza s-ar putea demara formarea unui ONG (de ex. de tip asociatie, pentru ca e mai simplu de infiintat) care sa se ocupe cu diverse actiuni cu impact social (de ex. sustinerea copiilor saraci pentru a putea merge la scoala) care sa atraga voluntari. Odata cu derularea acestor actiuni cu impact social se poate incerca, atat in cazul voluntarilor cat si in cazul celor vizati de actiunile respective, sensibilizarea vis-a-vis de neajunsurile sistemului capitalist si de schimbarile benefice pe care le-ar aduce implementarea unui sistem de organizare a economiei de tip socialist. Nivelul de incultura politica, in special in randul tinerilor este ingrijorator de mare. Foarte multa lume habar n-are ce-i aia marxism si cu se ocupa el. Majoritatea celor care afla pentru prima data convingerile mele politice, imi spun ca socialismul n-are cum sa mearga pentru ca nu suntem toti la fel. La asta se rezuma socialismul in mentalul colectiv. In aceasta nota s-ar putea organiza diverse ateliere care sa explice ideile de baza ale socialismului, logica din spatele lor, precum si solutii de implementare a acestora in realitate. Voluntarii ar aduce si expunere ridicata a asociatiei si a actiunilor acesteia pe mediile de socializare si popularizare in cercul lor de cunoscuti. In plus, s-ar putea apela si la un canal You Tube gen asta, care sa difuzeze emisiuni care sa contribuie la o mai buna intelegere a obiectivelor gruparii socialiste in pregatire. Aceasta prima faza, practic debutul coagularii gruparii, ar fi cu grad de dificultate ridicat in ceea ce priveste indeplinirea obiectivelor, dar putin periculoasa din punct de vedere al interactiunii cu organele represive ale statului capitalist.

        A doua faza ar putea presupune implicarea in lupta sindicala. Ar putea fi identificate deverse unitati economice, de preferinta in proprietate privata, unde forta de munca este nemultumita si neafiliata nicunui sindicat sau federatii sindicale. S-ar putea incerca abordarea angajatilor in vederea sindicalizarii. Acest demers poate avea urmari extrem de benefice pentru angajatii din mediul privat care, si vorbesc din perspectiva unuia care a lucrat aproape exclusiv in acest context economic, in prezent, sunt absolut la bunul plac al angajatorului. In aceasta faza, colaborarea cu un avocat cu experienta in conflictele de munca este absolut necesara, atat pentru partea de infiintare a sindicatului cat si pentru momentele in care se doreste declansarea unor conflicte de munca si pericolul interactiunii cu organele represive ale statului capitalist creste. Si asa mai departe…

        Parerea mea personala e ca o infiintarea unei miscari politice de stanga ar fi dificila, dar nu imposibila. Tinta ei principala, insa, ar trebui sa fie mediul rural si proletariatul urban, cu exceptia clasei mijlocii. Cred ca asa numita intelectualitate romaneasca este complet pierduta pentru cauza. Patrunsa de un elitism feroce si de individualism crunt, nu cred ca ar avea ceva de oferit acestei miscari, cu exceptia de tinte pentru critica.

      • vicuslusorum zice:

        Intai sa ne vedem la fata toti astia cu simpatii constiente de stanga si sunt incantat… Din acestia sa triem cei cu gandire de stanga si apoi iarasi sunt incatat…

      • spartacus zice:

        Corectie: dupa ce am apasat „Enter”, mi-am dat seama ca generalizarea legata de intelectualitatea autohtona este gresita si ca existenta acestui blog demonstreaza asta. M-au luat degetele pe dinainte. Intentia mea era de a sublinia ca intelectualitatea nu ar fi una din tintele principale ale miscarii si ca numarul intelectualilor care ar adera sau sustine o eventuala miscare politica de stanga este, dupa mine, extrem de redus, in mare parte din cauza ca au ororare de a fi considerati ca parte a clasei muncitoare.

      • spartacus zice:

        „Intai sa ne vedem la fata toti astia cu simpatii constiente de stanga si sunt incantat… Din acestia sa triem cei cu gandire de stanga si apoi iarasi sunt incatat…”

        Perfect. Ca exercitiu de imaginatie, pasul urmator ar fi ca o persoana (grup de persoane) cu un numar semnificativ de urmaritori/prieteni sa publice data, ora si locul intrunirii pe Facebook. Dupa care vedem cati ne strangem.

        Din pacate, cu exceptia autorilor Criticatac si a ta, peisajul persoanelor (hai sa zicem) publice cu inclinatii socialiste imi este complet necunoscut. Habar nu am cine ar putea fi acesti initiatori. Daca ar fi sa ne luam dupa cifre, Costi Rogozanu cu un palmares de 4,800 de urmaritori sau Vasile Ernu cu cei 3,000 de urmaritori ar putea avea ceva priza la public. Alex Cistelecan si Maria Cernat mai au si ei circa 1400, respectiv 400 de prieteni. Cred ca s-ar strange ceva lume…

        Stai, stai, stai, ce vad aici? Tot cautand cifre pe Facebook, pentru a-mi face o parere asupra impactului potential al persoanelor mentionate mai sus, am dat peste grupul „Noi suntem comunisti romani” cu 1,094 de membri. Ce fac astia? De ce nu se organizeaza intr-o miscare politica? 1,000 de activisti comunisti nu ar fi chiar de ignorat…

  2. vicuslusorum zice:

    Eu nu ma consider un intelectual… Am mai spus-o… Blogul meu este o colectie de recenzii… si comentarii in marginea realitatii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s