Geneza familiei

Cartea germanului Friedrich Engels, Originea familiei, a proprietății private și a statului (1884) este, cu toate achizițiile antropologiei moderne și a cartografierii istoriei religilor, dar și a structurilor de gândire religioasă, o lucrare fundamentală la vremea ei cu privire la ce se cheamă destul de impropriu și nedefinit ,,materialism istoric” (ce poate fi acela idealism istoric, bunăoară?). Cât din acest studiu de dimensiuni reduse, înălțat pe studiile antropologice ale americanului Lewis H. Morgan și a cărții sale Ancient Society, este adevărat și cât este fals aparține istoriei antropologiei moderne, iar de aceea îl invităm pe cititor să exploreze sigur domeniul pentru a se clarifica în legătură cu justețea sistemului logic construit de ingeniosul Engels.

În cele ce urmează, vom reda istoria familiei moderne, din perspectiva a ceea ce Engels indică prin termenii de materialism istoric (istoria idealistă nu poate fi, credem, decât istoria ideilor decuplată de istoria factuală), cea monogamă, dintr-o perspectivă retroactivă. În modernitate, ceea ce este totuna cu expresia suprastructurală a modului de producție capitalist, individul, în tripla sa calitate de cetățean, proprietar, angajat, nu are gen. Nu există o diviziune sexuală a muncii. Cantitatea de muncă pe care un industriaș, un comerciant, un afacerist mic o poate extrage, în urma schimbului cu un salariu, dintr-un muncitor nu are legătură directă cu neputința sau cu specializarea sa în funcție de gen. Mușchii săi sau rezistența la munci grele fizic nu îl mai plasează pe bărbat deasupra femeii ca animal de povară. Altfel exprimat, pentru prima dată în istorie, femeia îl privește pe bărbat în ochi ca sursă egală de timp de muncă doar pentru că o a treia persoană, proprietarul unor tehnologii de muncă superioară, le decretează amândurora timpul de muncă ca fiind necondiționat de primara biologie a fiecăruia dintre ei. De aici, ca un efect al pieței și al raționalizării științifice a timpului de muncă și a naturii intrinseci a muncii propriu-zise, familia se constituie sub forma unui contract liber între doi agenți economici ce pot fi egali în gradul de îndemânare, și deci de remunerare, a muncii lor. Acest contract poate fi semnat și anulat de câte ori se poate într-o viață cu durată medie. Familia este într-adevăr pentru moment monogamă, dar genul celor doi nu contează dacă nevoile reproducerii nu sunt prioritare în acest contract familial. Familia homosexuală are sens doar pentru că familia heterosexuală nu se mai bazează pe o funciară inegalitate economică, adică productivă, între bărbat și femeie ca tată și mamă într-o gospodărie precapitalistă. Funcțiile familiei tradiționale, în destrămare sau în disoluție în modul de producție capitalist, declanșează apariția familiei homosexuale ca o sursă de competiție probabilă, iar nu invers, cum susțin ideologii conservatorismului reacționar. Cauza este substituită efectului, iar nimic din ce este real istoric nu mai este real și logic. Chiar și practicarea în voie a incestului nu mai constituie o piedică pusă de natură în calea ființei umane.

Engels apără punctul de vedere conform căruia monogamia sau forma civilizată a familiei, cea în care femeia capătă mai multe drepturi decât în orice alt mod anterior de a organiza familia, se clădește în jurul proprietății private. Originea proprietății private datează pentru Engels odată cu apariția patriarhatului și a familiei monogame. Explicația sa economică sună în felul următor: atunci când în preistorie, în epoca de barbarie a familiei, despre care nu amintim acum nimic, muncile erau împărțite în funcție de cantitatea de energie fizică a celor două genuri, iar diviziunea sexuală a muncii persistă, bărbații au exersat în cele mai fertile colțuri ale pământului pe rând vânătoarea, domesticirea animalelor, desțelenirea și cultivarea pământului. Femeile culegeau roadele naturii, lucrau haine, hrăneau gospodăria, creșteau copiii, atât cât le permiteau puterile fizice. Munca lor nu era nicidecum mai puțin utilă decât cea a bărbaților, utilitatea nefiind nicidecum pusă în discuție de Engels. Pe măsură ce comunitatea (nici o referire momentan la natura acesteia) acumula un surplus peste nevoile sale imediate de supraviețuire, care putea fi păstrat sau comercializat prin troc cu alte comunități, s-a creat un dezechilibru productiv între cele două genuri pe seama diviziunii sexuale a muncii. Pur și simplu, comunitatea trăia mai mult din munca productivă a bărbaților. Cirezile de oi, capre, vaci, recoltele variate, dar cu un excedent major doar din când în când, l-au încredințat pe bărbat că valoarea în bunuri a muncii sale este net peste cea a femeii. Cum el este tatăl hrănitor, Avraam sau Abraham al Vechiului Testament, puterea sa simbolică în comunitate trebuie recunoscută. În același timp, proprietatea gospodăriei sale primitive nu mai poate fi doar proprietate colectivă, pentru că el însuși acumulează din munca ființei sale mai multe animale domestice și mai mult pământ decât alți bărbați. Aceste avuții trebuie păstrate în sânul familiei sale de sânge, prin rodul pântecelor femeii sale, cu care formează întîi o pereche stabilă, anume în posesia progeniturilor sale. În acest sens, familia de sânge se transformă în familia patriarhală bine cunoscută, care își are temelia în acumularea și păstrarea de bogății pe linia sa masculină și mai puțin pe cea feminină. De aceea purtăm și azi, bărbați sau femei, numele de clan al străbunilor noștri masculini. Însăși legătura de sânge devine mai fragilă câtă vreme ceea ce unește sângele a doi tineri constă în forța materială a părinților săi paterni. De aici aranjarea căsătoriilor în cele mai multe societăți monogam patriarhale, care tinde natural să reproducă ierarhia socială şi accesul la bogății tangibile și la stratificarea feudală sau cea a castelor asiatice. Tabuurile religioase pot doar întări această situație de fapt, dar nu o pot decât accidental și trazitoriu infirma. Dacă veronezul Romeo moare odată cu Julieta la finalul piesei în numele dragostei, poate s-ar cădea să observăm că înrudirea lor este mult mai probabilă din punct de vedere al societății feudale, în ciuda înflăcărării disputelor și rivalităților politice incidentale, decât dacă Romeo ar fi fost curelar, iar Julieta fiică de hangiu. Shakespeare nu ar fi putut reprezenta dragostea dintre bărbat și femeie în așa fel încât distanța dintre treptele sociale, pe care stau cei doi, să fie atât de încăpătoare încât unirea într-o posibilă familie a celor doi să nu provoace repulsia socială a publicului medieval. Dincolo de umori ocazionale, de aventuri sexuale adultere sau doar imorale, familia patriarhală este în esență locul sacru al unui transfer temporal & temporar de bogății între generații și nimic mai mult. Familia codifică structurile sociale exterioare familiei chiar prin modul său de a ființa, iar tocmai atenuarea familiei ca o comunitate ce păstrează vii urmele genetice ale unor strămoși comuni, în cadrul unei ginți sau asociații de ginți, ca în cazul triburilor indiene din America de Nord, asigură fundația statului. Statul delocalizează proprietatea unei ginți în vederea puterii de a cumpăra sau a căpăta prin alianță matrimonială proprietăți noi în numele gospodarului, a stăpânului casei. Femeia care nu este parte organică a familiei devine, în societatea bărbaților proprietari de pământ și animale domestice, un sclav oarecare, un subom ce poate fi exploatat sexual în voie, înăuntrul sau în afara gospodăriei. Nu putem vorbi de prostituție înaintea închiderii femeii în familia monogamă a proprietarului său direct. Bărbatul nu o creează doar pe soția sa ca proprietate personală în interiorul familiei sale, ci, din aceeași mișcare, o inventează pe prostituată ca non-proprietate a sa, situată în afara familiei.

Înainte însă cu mult de acest stadiu superior, Engels aduce în discuție ginta, distrusă de apariția proprietății private, id est a patriarhatului, acea organizare barbară a familiei, în care femeile sunt stâlpii și stăpânii familiei extinse, bărbații fiind numai egali în productivitatea scăzută a muncii cu femeile. Penuria, nomadismul parțial și subzistența caracterizează această familie extinsă, în care proprietatea asupra mijloacelor de existență este tribală, deci colectivă, așa-numitul comunism primitiv. Organizarea se face consangvin matriliniar, în sensul în care familia este compusă exclusiv din latura feminină a familiei. De ce stau lucrurile așa? Femeile se reproduc la comun cu bărbații, ceea ce pentru sensibilitățile noastre (post)creștine pare promiscuu. Tatăl este incert, mama dimpotrivă, iar misterul fecundității este compensat de certitudinea existenței unui părinte, în cazul de față mama și surorile, bunicele etc. sale. Ginta are totuși o regulă fundamentală: urmașii bărbați nu fac parte cu adevărat din familie, iar surorile nu întrețin niciodată relații sexuale cu frații lor, ceea ce presupune o întrepătrundere între masculii unui ginte, cu un strămoș matern distinct, cu femeile unei ginte, cu alt strămoș matern diferit. Divizarea pe din două a tribului și falsa exogamie a raporturilor sexuale cu alte ginți, crede Engels, i-a derutat pe mulți istorici. Engels discută despre tabuul incestului în termeni materialiști, deși această interdicție poate fi cu ușurință codificată în limbajul sacrului: familia barbară observă în devenirea sa că urmașii acuplărilor dintre frați și surori sau, chiar mai primitiv, dintre părinți și odraslele lor nemijlocite sunt doar vlăstare degenerate biologic, ceea ce genetica modernă nu a putut decât confirma în secolul al XX-lea, iar de aici decurge nevoia de a împrospăta des sângele, deci numărul posibil de combinări genetice valide, prin consangvinitatea matriliniară.

Atunci când coborăm o treaptă mai jos până la comuna primitivă, Engels o spune negru pe alb: poliginia/poliandria sunt etape intermediare derivate ale unui căsătorii în grup, situație primordială în care bărbații posedă în grup un număr anume de femei sau, dacă dorim, vice versa, femei și bărbați care pot fi, de asemenea, frați și surori, dar nu provin din generații diferite. Cu cât urcăm în amonte pe șuvoiul istoriei, cu atât realizăm artificialitatea monogamiei (pre)moderne. Pe de altă parte, sexul în grup practicat de strămoșii speciei umane implică la origini nu numai incest, ci și violuri colective atunci când două triburi primitive se ciocneau în marginea teritoriilor pe care își duceau separat existența, indiferent dacă aceste acte erau dublate de o ipostaziere religioasă sau nu.

Revenind în prezent, consider că rămân de explicat rolul pregnant pe care îl joacă mamele și bunicile în familia castelor superioare indiene și poligamia arabilor. Prima se datorează urmelor rămase simbolic vii din vechea gintă strămoșească, iar a doua este o formă absolută de patriarhalism, în condițiile în care viața în deșert şi excentricitatea unui sol fertil favorizează bărbatul posesor de mari turme și cirezi. Pastoralismul excesiv și agricultura minoritară întăresc aservirea femeii sub jugul bărbatului.

Efortul de a oferi o explicație unitară de către Engels a familiei monogame trece prin însușirea viziunii economice marxiste. Optimismul său pentru un viitor nu îndepărtat, în care inferioritatea economică a femeii, pe toate palierele sociale, va fi decisiv înlăturată, în numele libertății a jumătate din membrii speciei noastre, este completat de credința sa în dobândirea unei autonomii economice a întregii societății. Engels oscilează ezitant între o naivitate progresistă înduioșătoare și o credință nemăsurată în rațiunea științifică ca panaceu social.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Geneza familiei

  1. Pingback: Karl Kautsky – materialismul istoric | Vicuslusorum's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s