Despotismul oriental

Oriental Despotism. A Comparative Study of Total Power (1957) este răspunsul dat de germanul Karl Wittfogel, istoric al Chinei premoderne și profesor de studii asiatice la Universitatea din Washington, la sistemele politice totalitare ale Rusiei și Chinei comuniste. Wittfogel aplică schema istoriografică marxistă, dar într-un chip care respinge de plano regimurile comuniste ale secolului al XX-lea, ceea ce demonstrează încă o dată că anticomuniștii furibunzi au vagi și slabe cunoștințe în materie de marxism, mult mai polivalent decât realizează aceștia, pe care nu se feresc să-l alăture de-a valma înverșunatei lor campanii politice „liberale” și antisocialiste. Termenul de despotism oriental apare amintit în treacăt și nu este niciunde studiat separat și cu atenție la John Stuart Mill și alți economiști clasici pentru a desemna regimurile despotice ale Asiei în care statul și aparatul său birocratic țin sub control total societatea de dedesubt. Marx va aprecia conceptul ca fiind forma de evoluție feudală a lumii orientale și îl va schematiza în Grundrisse, alături de sclavagism, feudalism și capitalism ca moduri distincte de producție. Teoria sinologului german, pe care comunitatea academică a apreciat-o ca fiind relativ bizară, este mai cuprinzătoare decât singulara aplecare pe particularitățile interne ale Imperiului Celest. Wittfogel descrie ca fiind probabil la fel de despotic „orientale” societăți premoderne precum Egiptul faraonilor, Mesopotamia, India și unele culturi amerindiene, de pildă Imperiul Inca. Tipul de despotism absolut este caroiajul care include ordinea politică a acestor societăți.

Cum se clădesc despotismele orientale? Wittfogel își începe excursul cu o prezentare a tipului de agricultură bazată pe vaste sisteme de irigații din China și India premoderne. Conform autorului, obligativitatea de a construi și a menține canale viabile pentru recoltele de orez a determinat o stratificare dură a societăților orientale încă de la început. Grupul select al căpetenilor războinice este cel care administrează și taxează rețeaua de irigații construită de supușii lor pentru a-și perpetua și îmbunătăți existența materială. Însemnătatea economică a irigaților artificiale nu poate fi subestimată: orezăriile dau rod de mai multe ori pe an în Asia decât culturile cerealiere din Europa feudală. Ca atare, posibilitatea de a hrăni o populație crescută și în creștere continuă conferă putere militară suplimentară conducătorilor de oști, care  pot exercita acum presiune politică mai ridicată asupra vecinilor din teritoriile apropiate lor. Altfel formulat, acestor civilizații, hidraulice din punct de vedere economic, le corespunde un tip de dominație politică absolută a celor care au în grijă marile fluvii și rețeaua hidrografică antropică creată în de-a lungul timpul în jurul lor. Centralizarea puterii în jurul unui împărat investit cu puteri divine și a unei aristocrații de palat crează premisele unui stat care își controlează direct supușii prin intermediul unei birocrații administrative ce, crede Wittfogel, nu are precedent în Europa premodernă.

Comparația cu feudalismul european nu poate lipsi pentru a-l putea înțelege pe Karl Wittfogel: dacă în Europa medievală, un duce, un baron sau un conte sunt legați de rege sau de împărat printr-un jurământ de vasalitate care poate suferi schimbări la intervale mai mari sau mai mici de timp, un împărat asiatic nu își negociază niciodată suveranitatea cu nici unul dintre supușii săi. Distanța dintre un nobil și rege este infinită în Asia și, pe calea de consecință a argumentaței noastre, mai flexibilă în Europa. Motivul central este unul economic: nobilul european își exploatează singur șerbii, locuind adesea pe fieful său și administrându-și împreună cu familia sa și acoliții săi moșia proprie și avuția sa de drept. Acest spațiu de manevră individualizează nobilimea europeană. Orașele devin relee comerciale și capătă, cel puțin în Europa de Sud și de Vest, anumite drepturi care le permit un grad apreciabil de autonomie economică, chiar dacă incomparabil redus ca valoarea de schimb a economiei moderne, încă din Evul Mediu. Puterea este ierarhică, dar, măcar până în perioada despotismelor luminate ale secolului al XVIII-lea, fragmentată. Nici un rege nu-și poate aduna armatele fără consimțământul vasaliilor săi, care nu participă la o alianță militară fără promisiunea unui câștig sigur și asumându-și pierderi care nu duc la ruinarea întregii sale latifundii. Wittfogel insistă pe acest criteriu al multitudinii de centre economice capabile să exercite forță armată proprie ca fiind o probă a multiplicității „stăpânirilor” ce se ciocnesc în Europa medievală. Separația dintre Biserică și puterile laice, dar și rivalitatea dintre acestea, și neputința unei părți să preia de una singură pentru mult timp frâiele asupra mersului societății duc la înțelegerea importanței puterii totale a suveranului ca instanță impersonală și la conștientizarea, în gândirea politică europeană, a temporalității și slăbiciunii suveranului propriu-zis, simplu personaj istoric aflat sub legile unei Puteri mai mari decât acesta.

Nu astfel stau lucrurile pe vastele cuprinsuri ale Asiei: orașele stagnează la nivelul unor pipernicite fortărețe militare, adesea izolate de societatea rurală din împrejurimi, legate în schimburi comerciale precare și controlate de stat cu alte așezări urbane situate la sute de kilometrii distanță, fiind doar un apendice al birocrației imperiale. În termeni schematici putem spune că pentru Karl Wittfogel ceea ce distinge feudalismul de despotismul oriental rezidă în perfecta coincidență dintre statul birocratic asiatic și clasele sale superioare. Când spui funcționar în China e tot una cu a zice angajat al împăratului. Separația dintre politic și economic apare de neconceput în Asia premodernă. Marx definea statul ca fiind comitetul executiv al claselor dominante, cele care încasează cea mai mare parte a bogăției materiale produse de societate în ansamblu. În cadrul teoriei despotismului oriental dezvoltată de Karl Wittfogel, aparatul de stat este chiar expresia vizibilă a relațiilor economice din aceste societăți premoderne. Sursa vitală a reproducerii sociale trece numaidecât prin stat, care este unicul proprietar al pământurilor și al resurselor naturale. Proprietatea privată, emanată de conștiința puterii personale pe care o deținea generații de-a rândul un nobil european cu rang ridicat în societatea feudală (întărită apoi de casele de succes ale negustorilor și cămătarilor europeni), nu prinde rădăcini în casta de funcționari cu ranguri și mărimi diferite din civilizațiile hidraulice investigate de Wittfogel, care visau cel mult să-și dea moștenire funcția birocratică și privilegiile care decurgeau de aici urmașilor lor de sânge. Religia nu poate fi decât oficială și de stat în despotismele orientale, iar preoții înalți sunt adesea supușii cei mai apriopiați și chiar împăratul însuși. Teocrația apare ca firească în cumulul de puteri al suveranității personalizate la maximum. Modul asiatic de producție diferă substanțial în această interpretare de economia feudală europeană.

Când statul devine mai puternic decât societatea largă, atunci tirania și sclavia economică a supușilor urcă la cote înspăimântătoare. Wittfogel preia ilustrarea contemporană a sistemului sovetic (dar nu și pe cea al statului nazist) și o desfășoară în trecutul milenar al Asiei și al Americii Centrale. Pletora de referințe istorice ne avertizează că avem de-a face cu un istoric autentic și abil în utilizarea a vaste izvoare istorice. Mijloacele de a teroriza populația majoritară și chiar pe funcționarii mașinăriei de stat orientale sunt mărunțite cu grijă de Karl Wittfogel. Educația disciplinară și ritualurile de supușenie ale unui birocrat oriental nu au egal în Europa precapitalistă, iar despotul asiatic își păstrează totdeauna o privire cercetătoare în legătură cu acțiunile membrilor anturajului său, singurii care îi pot pune în primejdie puterea acumulată. Sistemul politic al sclaviei generalizate este ceea ce se păstrează definitoriu în monopolul birocratic asupra societății: despotismul oriental.

O secțiune consistentă a volumului, plasată la final, discută istoriografia marxistă în jurul modului de producție asiatic. Wittfogel îi acuză întâi pe Marx & Engels ca falsificând tendențios o intuiție sociologică corectă a celor doi pe măsură ce au îmbătrânit și au atenuat în studiile lor mature dominația statolatriei asiatice. Lenin este apoi luat la refec și acuzat de mistificare propagandistică după 1917. Concluzia istoricului Karl Wittfogel este că stalinismul și comunismul chinez (cel puțin de până la 1979) sunt continuări naturale nerevoluționare ale modului de producție asiatic, iar regimurile lor antidemocratice nu constrastează deloc cu tradițiile politice tiranice ale acestor popoare.

În primul rând, comparația dintre un stat modern cvasi-industrializat, posedând tehnologii și metode științifice de a coordona economia și impune reprimarea politică, și unul premodern, agrar hidraulic, apare ca fiind exagerată. Puterea birocrației staliniste o depășea cu mult pe cea a birocrației țariste din secolul al XIX-lea, care, la rândul sau, ar fi făcut să pălească de invidie orice mogul indian de la 1600. Însăși aprecierea birocrației imperiilor agrare ca apropiată de practicile birocrației moderne sună riscant. Mijloacele aflate la îndemâna unui stat agrar, spre deosebire de unul industrial, sunt ireconciliabil de diferite. Nu încape în discuție cântărirea celor două despotisme orientale, cel stalinist pe de o parte și cel agrar premodern pe de alta. Karl Wittfogel caută cu orice prilej să impună o descendență asiatică totalitarismului stalinist, care nu poate fi decât o plagă a modernității tehnologice ideologizate, dar nu șoptește o iotă despre totalitarismul economic nazist, ingenuu ca anticipari structurale în Evul Mediu.

În al doilea rând, elitele sovietice, chiar dacă extrăgeau valoare suplimentară din munca proletariatului și a țărănimii, aveau ca misiune nu consumul privat de clasă a acestor resurse materiale, ci reinvestirea și distribuirea sa maselor largi în urma unui proces de modernizare care să scurteze distanța de dezvoltare între Uniunea Sovietică și cele mai avansate țări capitaliste. Dinamica economică, chiar acompaniată de corupție risipitoare și samavolnicii administrative inumane, este, din nou, o însușire constitutivă a modernității. Creșterea economică a modului de producție asiatic nu era doar foarte mică, dar surplusul realizat urma să fie consumat nemijlocit de pasiunile și interesele împăratului și sclavilor săi din administrație, fără a asigura mai mult decât alimentația primară populației de dedesubt.

În pofida imaginației sociologice și a savanteriei istorice, Karl Wittfogel nu cred că invalidează posibilitatea unor asocieri sociologice și economice valabile între modul de producție feudal și cel asiatic. Din punctul de vedere al procesului economic și al extragerii de bunuri în natură și bani, al consumului extravagant de resurse și al risipei de vieți omenești, modul de producție asiatic pare o formă rigidizată și absolută a relațiilor sociale pluristratificate ale feudalismului european.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Despotismul oriental

  1. Ghita Bizonu' zice:

    Eu as prefera termenul de despotism hidraulic . Se pare ca culturile irigate sa nu mai zic de cea a orezului-de-apa impun o disciplina sociala mai stricta … fata de zona ciobanilor nostri care mai aveau o gradina si ceva camp cultivat cu mei (pe urma porumb ori crumpi) Ciobenu nost putea sa isi permita cam cand dorea o zi lenevoasa (daca nu ii fatau oile).
    Insa in sistemu irigat – daca un Ghita doreste sa serbeze pe sfantu Ghita cand nu este cazul dintai il coomagesti ai anu urmator il dai la crocodili!!!
    In zona orezului-de-apa e si mai rau .. nu vine Statul (imparatul, mandarinu sau macar Scribul peste 3 sate) ci chiar satul te omoara in bataie :daca nu ai grija de parcela ta .. toti cei din aval vor muri de foame!!! Ce individ, ce individualism? Satul si famelia! Tu ? Individ? Ai idei proaste te omoram ca sa nu murim noi si copii nostri!
    Nu se poate altfel..
    Si asa apar societati disciplinate .. in care nimeni nu intreaba de ce .. ca de 2000-3000 de ani satu iese in aceiasi luna sa intareasca digul, iese in aceiais luna la parcela de orez si o lucreaa. Sa fii putoros nu tine : nu mori doar tu de foame … (In Europa mori doar tu .. ) Si a dracului de „traditionaliste” (nu mai repet povestea cu tainu decurionului roman care in cantitate era si tainul acordat de sat ofiterului englez …. 2000 de ani! Ce-i drept omu are nevoie de aceleasi calorii ca si acu 5000 de ani), Hm cica in Indochina franceza lucrurile mergeau ca „unse” – o mana de „colonialisti” conduceau adica din cand in cand erau solicitati „baga pe cutare in parnaie” sau „spanzura-l” si cica leneveau di granda in cea mai usor regiune de administrat! Ca satul se administra singur – autoritatea impratului se opeste la poata satului! si satu dadea impozite, munca (la pod la drum) si recruti .. functioneru doar inregistra!! (Dar daca cerai mai mult .. nashpa!0

    Insa Europa e altceva .. sa zic asa un caz „patologic”. Ca „feudalismul” este doar un accident (providential sau nefericit al istoriei?) Fiindca dintai a fost Imperiul Roman. S-a prabusit si parca nu prea … insa a fots cucerirea musulamana a Africii de Nord si a rupt comertul meditaranian … si aurul subharaina nu a ami ajuns in Europa .. si canci circulatie monetara ! Bun venit feudalism!! (v Henri Pirenne :Mahomed si Carol cel Mare , editura Meridiane, anul 1996.
    http://www.targulcartii.ro/galerie/cache/I060/henri-pirenne-mahomed-si-carol-cel-mare-meridiane-1996-a-123360-299×299.JPG)
    Cum sa zic un accident.
    SI am dubii ca nu erau orase in China sec VIII sau XIV sau XVIII. Insa imi adcu aminte ca nu mai stiu ce imprata chinez zicea iezuitului sau „personal” Eu nu am nevoie de nimci din exterior. Tara mea imi da tot ce vreau!!! Acu sa fim constiti ala cam exagera – renunatse la girafe si elefanti (prea costisitor de adus!), diamante mai facea rost din India si mai avea nevoie de iezuiti. Sti de ce iezuiti? Fiindca erau savanti! Asa ca erau tolerati.. Insa domincanii si franciscanii riscau sa fie deapitatei … daca nu inervea pronto vre-un iezuit ! (Si un iezuit a rams si azi zeul ceasornicarilor chinezi ! f urat ptr un iezuit sa se tranforme in zeu chinez!! Dar saracu nu are nici o vina – in fara ca i-a invatat sa faca ceasuri!)
    Asa cum am dubii ca nu erau orase in India … insa tin minte ca Timur Lenk (inegaliabilul – sper!- artist al genocidului) nu numa ca a depopulat vreo 4 orase cu peste 1 milion de locuitori ci a si „terminat” cu civilizatia Mesopotamiana… in timpu lui Augusts se estimeaza ca in Iracu de azi erau cca 20 milionae de plugari.. dar pe la 1900 erau suib 4 milioane .. juam din ei pastori seminomazi! Explicatia ? TIMUR! Profetul Satanei, artistul genocidului, distrugaorul culturilor! Spaniolii erau mici copii pe langa stangaciul schiop! Si Stalin si Hitler doi umanisti caciosi de abia capabili sa taie o gaina!! Pai in locu lor Timur facea un pustiu intre Danzing si Moscova!! Lucrand artizanal la sabie si cutit!!)

    Ubchizabd oranteza.. este o oaresiucare asemanare intre feudalism si unele aspecte ale despotimsului hidraulic (mai ales in India cu kastria) .. erau societai sa zic asa prebendiare. Un rajah sau duce, cel putin terretic nu era propretar ci adtrator. Avea dreptul de a adminstra impozitele ( ca sa poata tine trupe .. la fel ca un colonel din vremea lui Colbert numa ca colonelu er platrit direct de Stat) si sa „faca justitie” (spanzure, taia capete) in numele regelui. Cel putin teoretic el putea fi schimbat 9si asa se explica ca ubele dame f nobile au fots silite sa ia de barbatai niste insi cu noblete discutabila dar celebri razboinici.. Ea aducea domeniul el asigura serviciul militar .. o casatorie de interes de ambele parti. Ma rog nu in cazul marilor familii … )
    Propietatea abosluta este insa inventie „cpotalista”. a da stiic e nu putea face un seniro cu „taranoii sai”? Sa ii alunge de pe mosie! Fiindca mosia era a lor … el avea doar uruzfructul dijmei .. Si multi au rams cu cestii „paternaliste” – ei sunt „oblogati” sa se ocupe de „tzoparlanii” lor .. Ma rog nu exagerat dar …
    A inc auna buna.. Ai auzit de unu Charette de La Contrie sef choan din Vandeea ? Brav intre bravi .. ins ao singira data spa ascuns sub pat!!! El nu dorea sa deviona contrarevolutionar … ins au venit tranii „sai” cu torte .. l[au scos de sub opat si i=au zis „condu-ne sau …” . Asa ca i-a condus la moate si glorie :

    Napoleon a scris despre el « Il laisse percer du génie »
    Findca asta era functia unui adevarat feudal : sa isi „seveasca” (apere cu arma in mana „fieful sau” [si el era al „fiefului”]) si sa isi conduca in lupat ( cu bvravura! ) „oamenii sai” (el fiind „seful lor”)
    Burghezu capitalist este insa „liber”… orice angajament este limitat de plata.
    Asa ca uneori cei cinici zic ca de fapt nu au fost „emancipati” taranii ci a a fost „emancipata” propretatea („emancipata” de tarani „pleaca ba mujicule de pe mosia MEA!!” )

    Si incele din urma ..
    Nu stou de ce va aruncati atata duoa carti americane.. E ca si cand ati citi despre pictura parerile unor .. daltonisti sau chia rmai rau a unor atinsi de acromie ..
    Fata de noi , europeni, americanii vorbesc fara sa stie despre feudalism, antichitate, fascism sau comunism … SInguru lucru la care se pricep este o varietate de rasism … si aia cam ..”nestiintifica” (totusi se pare ca observatia despre semiluna de la baza unghie este pe „bune”)

    • vicuslusorum zice:

      Merci de mentiuni. Orasele din Asia nu au nimic in comun cu orasele comerciale ale Evului Mediu european. Sau, daca au, e prea putin. Asta am vrut sa spun, iar bibliografia pe asa ceva il include chiar pe Pirenne.

  2. Ghita Bizonu' zice:

    Acum am „descoperit” Vladimir Tismăneanu – mod de operare din care citez :Zoaiele societății au ajuns în poziții de decizie Adica famelia Tismanetzchi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s