Impresii ,,Lucien Leuwen”

Deși neterminat, romanul francezului Stendhal din 1834-1835 este una dintre cele mai rafinate expresii a ceea ce se cheamă în unele cercuri ,,conștiința de clasă” a bogaților Franței lui Ludovic-Filip. Proza exactă, agilă, rece, pătrunzătoare, rațională și căutând parcă serii de contraste paradoxale și de ironii ale sorții, a lui Stendhal nu are o temperatură estetică prea ridicată, iar impresia generală de prăfuit e greu de înlăturat. Fie și-așa, romanul politic Lucien Leuwen demonstrează cu subtilitate ce a însemnat o epocă și o anume poziționare a societății franceze din secolul al XIX-lea.

Fiind un Bildungsroman nefinalizat, Lucien Leuwen este prototipul tânărului din înalta societate franceză, copilul unui bancher care domina Bursa din Paris și care juca pe degete o parte din politicienii Franței de-atunci, odraslă surprinsă în etapele sale de maturizare, de trezire la realitatea celorlalți și a uzanțelor clasei sale. Înainte ca marxismul să apară ca mod de interpretare a societății, Stendhal spune cam tot ceea ce merită a fi zis: burghezia financiară conduce întreaga roată a capitalului francez, mai mult sau mai puțin industrializat la 1830-1840, iar aristocrația, încă puternică dar departe de zenit, îi împrumută marii burghezii obiceiurile de consum, gesturile, aroganța, tartuferia și chiar modul de a-și subordona statul francez. Lucien Leuwen fiul este sublocotenentul și funcționarul model din Ministerul de Război nu grație vreunui merit personal (deși, prin educația sa politehnistă și gestica aristocratică, Leuwen se dovedește un vlăstar înzestrat al marii burghezii), ci al influenței bancherului-politician Leuwen tatăl. Corupția și nepotismul, dar și îngemănarea între afluența marii burghezii și vanitatea sfidătoare a nobilimii din cartierele venerabile ale Parisului, sunt memorabil trasate de Stendhal. Cinismul și sila sa pentru vulgaritatea deplorabilă a claselor de jos aparțin ethosului marii burghezii.

Ruptura dintre mica-bughezie a târgurilor și orașelor de provincie, dintre proletarii ce ar trebui împușcați de armata sedentară de fiecare dată când pasiunea lor ,,republicană” și ,,iacobină” iese la iveală, dintre țărănimea pauperă și clasele care merită este deplină în acest roman. Tensiunile dintre bogătanii fără sânge albastru și averile modeste ale celor de stirpe veche izbucnesc la serate și la balurile din epocă. În plus, funcționărimea de stat (de la prefecți până la jandarmi) și întregul corp ofițeresc sunt subordonate prin funcție, prin menire și prin existența lor cotidiană politicienilor, la rândul lor constituind un comitet de decizie în slujba marii burghezii și al aristocrației deținătoare de latifundii. Stendhal deslușește ițele societății de clasă din Franța lui Ludovic-Filip cu atâta luciditate și lux de detalii încât romanul acesta poate fi citit ca o altă carte de istorie de moravuri ale unei societăți în curs de mari schimbări politice și economice. În același timp, prin persiflarea tipului de republică americană în care băcanul și fierarul, deci vulgul cu o mie de capete, au putere politică, Stendhal apare ca aristocratul de salon iluminist și amoral al secolului al XVIII-lea alunecat într-o vreme a mediocrității umane, în care ultima pasiune rămâne obsesia banilor. Literatul francez urâște din vocație burghezia.

În ceea ce privește analitica socială, Stendhal arată la câte excese de amor propriu se dedau stăpânii Franței nu numai în public, cât și în dragoste și în prietenia intimă. Falsitatea și expresile căutate, ușurătatea existenței, agnosticismului grațios și farmecul snob au constituit, pare-se, atributele forte ale Franței de sus dintotdeauna.

Cea mai slabă realizare a romanului se referă la expunerea siropoasă, neveridică în freamătul său romantic, în etapele sale de cristalizare psihologică, a așa-numitei iubiri dintre Lucien Leuwen, progenitură de finanțist și bancher personal al politicienilor tâlhari, și nobila provincială din Nancy, Madame de Chasteller. În rest, intriga, cumpărarea de demnități publice, prostia și arivismul, lupta pentru prefectură, deputăție sau ministeriat frapează prin mizeria guvernării reprezentative din toate timpurile, crasă minciună a parlamentelor dintotdeauna.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Impresii ,,Lucien Leuwen”

  1. Ia mai da=l pe Lucien

    Ce i mai ai cu m,area revolutie anticapitalista sirizaca?
    Ca mi se pare ca unicu castig a fost legalizarea parteneriatele civile între persoane de același sex si mazgalirea peretilor mitropoliei Tesalonicului.. cestie ce a provocat imediat un orgams lu Vlad Levente Viski „revolutie fara violenta nu am vazut” Pesemne ca probelele sociale au fots rezolvate!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s