Periferia ca istorie inversă a centrului

,,Lansată spre mijlocul secolui al XIX-lea, dezvoltarea capitalistă a României a produs rezultate inegale ca performanță, dar în ansamblu mediocre dacă punem țara în context comparativ cu alte economii periferice care plecau de la un punct apropiat în cursa dezvoltării. Încercarea de a ieși din starea de dependență clasică a periferiei agricole cunoaște mai întâi forme de mercantilism economic și, pentru o scurtă perioadă (1938-1940), de dictatură corporatistă de dezvoltare. Putem consemna că liberalismul economic nu a fost niciodată singura referință a capitalismului românesc, modernitatea economică a noului stat fiind structurată, de asemenea, de relicve neofeudale atât de bine analizate de Gherea, de rolul statului ca mare angajator sau investitor în infrastructura fizică și chiar bancară și, mai ales, de permanența parteneriatelor mai mult sau mai puțin formale dintre stat și marele capital privat.” (Cornel Ban, Dependență și dezvoltare. Economia politică a capitalismului românesc, Editura Tact, 2014, pp. 251-252)

Din punctul de vedere al primelor cinci economii mondiale de astăzi, România nici nu există. Este o țară de sub 0.5% din PIB-ul economiei globale. Forța de muncă specializată sau cea necalificată, dar tânără, au plecat din România în urma exodului spre Vest al ultimilor douăzeci de ani. Toate instituțiile statului sunt slabe raportate la scară internațională. Capitalul străin este suprareprezentat în economia națională, dar relativ neimportant, din punct de vedere calitativ și cantitativ, din perspectiva investitorului global. Luată în sine, România nu reprezintă altceva decât mediocritatea unei țări în curs de dezvoltare. Privită însă ca o parte dintr-un întreg al economiilor emergente, România devine altceva: o țară cu o populație și o suprafață deloc neglijabile din punct de vedere economic. La nivelul unei regiuni economice în curs de omogenizare istorică de mai bine de jumătate de secol, România este necesară în dezvoltarea rețelelor economice ale Europei de Est. Țara în sine nu contează, dar regiunea în care se află deține suficientă importanță economică și, implicit, și una politică pentru strategiile marilor centre capitaliste.

Dacă mergem înapoi în istoria regională a Europei de Est, România își păstrează intactă poziția de dependență în ultimele două secole. Nu ne lansăm într-o interpretare sociologică și economică a trecutului pre-1800. Aceste interpretări există deja și au suficientă temeinicie pentru a le considera ca valabile. Pe toate hărțile Europei, teritoriul României de azi, apărea, până la 1877, ca parte a Imperiului Otoman. Spuneai osmanlâi, ziceai, printre alte neamuri supuse, și români. Desigur, reprezentarea cartografică a acestei dependențe deține o fixitate, pe care cursul evenimentelor din istorie o dezminte: la finalul secolului al XIX-lea, regatul României este deja cuplat cu oarecare succes la economia Europei Centrale și de Vest. Independența și suveranitatea României consfințesc o deplasare anterior realizată a raporturilor economice naționale dinspre Orient înspre Occident. După cum am amintit ceva mai sus, centrele capitalismului aveau nevoie de România ca de o piesă într-un ansamblu regional mai larg, menit să consolideze limitele teritoriului vast în care oamenii de afaceri vestici se puteau declara satisfăcuți și siguri pe activitățile lor zilnice. Faptul că în România exista o majoritate zdrobitoare de țărani analfabeți, cu un nivel de trai scăzut, și că piața națională era subdezvoltată nu reprezenta o problemă a cancelariilor sau a camerelor de comerț vestice. Singura grijă a acestora se referea la posibilitatea existenței unui competitor străin, a unui invadator puternic, care puteau să schimbe acest spațiu lăturalnic într-un loc în care nu se mai puteau face afaceri în mod liber. Un Imperiu Otoman se prăbușește pentru ca altul, Imperiul Rus, să pretindă dominația în regiune. Pentru capitalul vest-european, pentru marea burghezie industrială și financiară, Europa de Est a fost granița imperiului. Aceeași imagine o aveau despre această zonă și căpeteniile Rusiei. Această bătălie pentru teritoriu a declanșat reacții interne variate ale elitelor naționale est-europene. Pentru Polonia, Bulgaria, Ungaria, România, Cehia și Slovacia, Serbia etc. problema identității naționale se pune în două feluri: naționaliști proruși (deci antioccidentali) sau naționaliști prooccidentali (rusofobi).

Chestiunea însăși a naționalismului este însă clădită pe o perdea de fum înșelătoare, pe o minciună legitimatoare: în spatele ,,interesului național”, a culturii populare politizate și a folclorului ideologizat modernizator (să ne schimbăm în bine, adică să ne ,,civilizăm’’, dar să rămânem, pare-se, tot în matca tradițiilor populare), teme care revin, intens, contradictoriu și obsesiv, în sfera publică a fiecărui stat est-european, se află discursul claselor celor mai emancipate, al modernizatorilor. Orășenii, mica și marea burghezie, funcționarii de toate rangurile, deci o minoritate socială (dar puternică), ridică în slăvi poporul de jos și, în același timp în chip indirect, pe ei înșiși ca stăpânii de drept ai acestor mase mute. Naționalismul nu este emanația politică a claselor de jos. Nu a fost niciodată astfel. Clasele de jos sunt, cel mult, educate să interiorizeze acest discurs, să i se substituie și să aibă conștiința socială pe care elitele economico-politice le-au fabricat-o și le-au impus-o în gazete, în manualele școlare, în codurile de legi etc. Legitimarea politică a elitelor existente este scopul nedeclarat al soporificului naționalist.

Cu toate acestea, cum statele est-europene sunt infrastructural slab dezvoltate față de influența imperială a centrului economic (Europa de Vest, SUA sau, de cealaltă parte, Rusia) și cum, în aceeași mișcare istorică, clasele dirigente ale fiecărei țări în parte vor să își perpetueze puterea și dominația în societățile lor respective, aceste elite trebuie să servească, sub formă de (semi)periferie, intențiilor economice ale centrului. De aici, cel puțin în situația particulară a României, avem multiple paradoxuri elitare: cu toate că România interbelică era mai apropiată ca nivel de dezvoltare economică de Rusia pre- și postbelică (nu și după 1928, anul declanșării primului cincinal industrial), clasele cele mai bogate afișau o veritabilă antipatie pentru Rusia bolșevică. Dacă această rusofobie ar fi fost exclusiv datorată revoluției bolșevice, reacția este ușor explicabilă. Cum să iei partea unei puteri suverane care respinge împărțirea pe clase, mai ales într-o țară ca România interbelică, unde prăpastia dintre categorii sociale era una uriașă? Ar fi fost sinucigaș pentru elitele înseși. Pe de altă parte, rusofobia este pregnantă și în istoriografia de dinainte de anul 1918, ceea ce ne indică o raportare distantă mai veche față de Rusia în general.

După invadarea României de către trupele de ocupație sovietice în anul 1944, România, aliat semiperiferic al Germaniei naziste, se transformă în ceea ce deja fusese, pentru scurte intervale de timp, în secolul al XIX-lea: semiperiferie rusă. Jumătate de secol mai târziu, după o altă bătălie globală, România, expresie a eternei dependențe și a lipsei de forță economică internă, care să se manifeste exterior ca putere reală (pe care nici Nicolae Ceaușescu nu a fost în stare să o înlăture și să o aducă la standardul mediu al dezvoltării capitaliste vest-europene între 1970-1990), își reia poziția subordonată de semicolonie docilă în raport cu Uniunea Europeană, din care, după o tranziție tulbure și sinistră pentru omul de rând, marginala Românie face parte de un deceniu. Procesul nu este, firește, unul românesc, ci aparține, îndeosebi, Europei de Est ca întreg.

Prin urmare, tot ce se întâmplă în luptele intestine ale elitei românești actuale (capital local corupt, trăind pe spezele statului român și capital extern curat, civilizator, emancipator, productiv și european) reflectă două laturi reale: una economică, în care, într-adevăr, companiile multinaționale, plasate doar în mediu urban și, doar parțial, în cel rural, surclasează în bătălia pentru profit orice formă a capitalului autohton, și alta de relații internaționale, în care acest capital local, înapoiat și secundar ca influență, dar aparent independent față de factorul exterior, este virtual capabil să repoziționeze cândva, într-un viitor îndepărtat, țara într-o anumită autonomie reală, care poate, însă, cădea din nou sub zona de influență rusească. Ecarisajul la care este supus capitalul local, intermediat de DNA și alte instituții ale statului, justifică vocația europeană a României, dar, în aceeași măsură, ne lămurește, încă o dată, cu privire la  dependența reală a societății de Uniunea Europeană.

De ce, totuși, elitele spoliatoare în interior, dar impotente pe scena lumii (deși utile centrului global capitalist), preferă, la dimensiunea Europei de Est, stăpânul de la vest în locul celui estic? Explicația vine din dinamica internă a statului rus: pe lângă gradul de dezvoltare inferior centrelor capitalului mondial, societatea rusă nu negociază cu adevărat cu elitele locale ale Europei de Est. Ceea ce la început are aparența unui contract se transformă, după o vreme, într-un blestem: Imperiul Țarist și Uniunea Sovietică din vremea lui Stalin au un comportament internațional similar. Nu ne îndoim că lucrurile vor sta la fel și în viitorul apropiat. Mai devreme sau mai târziu, elitele locale trebuie să cedeze din puterea lor strict locală Moscovei, să se rusifice sau să se sovietizeze, în funcție de ceasul istoric, să cedeze complet suveranitatea statelor proprii și să permită Rusiei să încorporeze estul european asemenea unor gubernii orientale. Aceasta este o circumstanță intolerabilă și complet nefavorabilă elitelor naționale est-europene. Tocmai de aceea, acestea preferă să-și tranzacționeze, în schimb, economiile naționale Occidentului imperial (Germania și Franța fiind dirijorii acestei orchestre plutocrate), în speranța că acesta la va permite un grad limitat de independență economică în teritoriu, deci de putere politică veritabilă, chiar dacă redusă, și nu va prelua frâiele modernizării în adâncime a societăților respective. Rusia, de cealaltă parte, înghite și dă chip slav dominioanelor sale inițiale. Acestea ajung să fie o reflectare în afară a culturii rusești, o fațetă stranie, dar nu mai puțin vie, din națiunea rusă. Până la dezvoltarea veritabilă ce va avea poate loc, prin confluență cu Vestul european, capitaliștii est-europeni, chiar dacă nu sunt atât de influenți pe cât și-o doresc, preferă statutul de semicolonie decât pe acela îngrozitor de a nu fi nimic altceva decât o provincie pseudostatală din marea Federație Rusă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Periferia ca istorie inversă a centrului

  1. Analiză interesantă, dar un pic prea simplificatoare. Pierdeți din vedere, se pare, diferențele categorice între Occidentul aflat el însuși într-o permanentă rivalitate internă (Franța vs. Germania vs. Regatul Unit) și Rusia stagnată încă și azi în țarismul secolului 19. Apoi, clase există și în Occident, și acolo sunt elite și mase între care relațiile de putere (și de conservare a ei) sunt cam la fel cu cele pe care le descrieți când vorbiți despre România. Cât despre rusofobia românilor, se pare că ea datează mai cu seamă din 1812 și are la bază comportamentul brutal al rușilor, care nu se pot exprima altfel. Cei care critică perioada anilor 50-90 ai secolului trecut au în vedere permanent faptul că Rusia (URSS) era prezentă aici și că toate deciziile politice (inclusiv ale „independentului” Ceaușescu) erau luate sub presiunea ei. De fapt, criticând comunismul, ei critică bolșevismul, care e mai degrabă țarism decât comunism. Problema unei semicolonii ca România, singura ei formă independență, este să-și poată aleage stăpânul. Mai ales în epoca globalizării, când depindem atât de mult unii de alții. Firește că atunci când plătim factura la E.on, plătim un fel de tribut Germaniei, sub forma de profit nemeritat al unei companii care a primit aproape gratuit afacerea. Dar, personal, prefer să plătesc tribut Occidentului, care îți mai lasă și ție ceva, decât Rusiei, care vrea totul.

    • Și încă ceva – îmi cer scuze că revin – de ce în analiza Dvs. nu aduceți în discuție și valori? Căci deosebirea dintre Occident și Rusia, dintre capitalismul liberal și bolșevismul țarist constă tocmai în deosebirea dintre valorile promovate. Chiar și prietenii Rusiei, chiar și pesediștii cei mai radicali, chiar și oligarhii ruși preferă să-și aranjeze copiii (conturile, vilele) în Occident, nu în Rusia. Și tot acolo preferă să-și petreacă vacanțele. Oare de ce?

  2. thnm zice:

    „De ce, totuși, elitele spoliatoare […] preferă stăpânul de la vest în locul celui estic?” Preferă? Stăpân estic? Rusia? Really now. 1. În arealul spațial numit România nu a existat vreodată vreun act de voință politică (nu zic politică externă, fiindcă politica e întotdeauna externă, ceea ce e într-un interior social e reglare de conturi tribală); 2. Dacă România nu există pe hartă, cu atât mai puțin Rusia (nu fiindcă ar fi România mai cu moț, ci pentru că atunci când ești mic găsești loc mai ușor în limbo, însă când eșuezi în a fi gigant, dispariția îți e totală). Lumea de astăzi există prin forțele de producție sino-indiene și research-ul americano-german (chit că e făcut tot de chinezi, dar în Massachusetts și publicat în Springer Berlin-Heidelberg, și chit că până și research-ul începe să se mute în zona Taiwan-Singapore, deși e tot în singura limbă realmente existentă (fiindcă poate vorbi cu mașina): engleza). Vreți să vedeți cine e stăpânul azi? Nu vă uitați după GDP (deși Rusia e la fel de inexistentă ca și România cu un chinuit 1,2 triliarde [în scădere], sub Brazilia [1,7]), ci după puterea de computare: https://www.top500.org/statistics/list/ – Rusia abia există cu un amărât 1% System share (T-Platforms și RSC Group). Asta contează astăzi, când tot ce se produce (material-real sau virtual) trece mai întâi prin modelare și simulare, și asta va conta când, prin 2035, va începe extracția de minereu din centura de asteroizi sau când, prin 2050, Googlezon va lansa asistentul privat & best friend 4 ever-ever Zamolxe, sau cum vor decide să îl cheme. So, neah, sclavii nu-și preferă niciodată stăpânii, iar Rusia probabil că a dispărut din istoria lumii odată cu moartea lui Hitler: când îți dispare partenerul de opoziție, prin care insiști să te auto-definești, dispari și tu.

    .

    În rest, bine ați reblog-uit. Cum protestați?

    • vicuslusorum zice:

      Evident că am prostestat şi eu prin piață. Sigur, asta nu rezolvă nimic.

    • Ghita Bizonu' zice:

      thnm

      Eu sunt un mare amator de SF.
      Sunt convins ca pana la urma Omul va ajunge (daca nu de voie de sila) Sus si Afara.
      Insa de unde esti tu sigur ca 2035, va începe extracția de minereu din centura de asteroizi ? Ca docandmata nu s=-a ajuns nici la amartizare.
      Ultima misune lunara a avitloc inainte sa se nasca Vicus, si poate inaite sa te nasti tu. Cadn acumniste ani ma scos de la lada niste Parios Match vechi si le-am arata colegilor de la servici (totusi ingineri in calcultaiore) se uitau mirati .. cam cu mirarea pe care a pridus-o inceputul Razboiului Stelelor … Cadn am iesit de la filmul Apollo 13 (cinema Patria) aia de 15-25 de ani erau zguduiti „Viitorul a fost ieri!!!”

      Sezi balnd cu taioat tehnica si putoarea computationala cenmtuira de asteroizi este prea departe , Luna nu poa primi o staie permanenta .. ca nu avem propulsorul necesar. Si din cate stiu de prjn 1979 fondurile au fots taiate ….

      Ma rog cand carerva va avea propulsorul .. vom afla. Va da un anunt scurt : „Avem sa va dam o veste f proasta pentru voi. Avem un propulsor care ne opernite exploatrea conmerciala a Lunii sau a sistem,ului de asteorizi. Mai rau ptr voi avem deja cateva transportoare care pot fi multiorol./ Asa ca va permitem sateliti pe orbite jpase, sateliti georstationari si in rest fiti copi cuminti si jucatu-va la gropa cu nisip frumos sa nu va dam na-na. Un rest Sistemul este la NOSTRU!!!”

      PS eu sunt nascut in 52. Tinminmte Sputnicul, Laika, gagarin Treskova, Glernn, fata nevazuta a L:unii, aselinizarea sadm. Mia tin mionte ca se prsupunea ca in 90 trebuia sa fie misune pe Marte, sataii spatile injurul Tereuil statii permanente pe Luna si motoare care sa permiota viteze de cateva sute km/secunda sau mai bine

  3. Ghita Bizonu' zice:

    Relatiile cu Rusia au mers de la excelnt la mizerabil .. cu largul concurs al Rusieir.

    Daca in sec XVIII Rusia era bine vazuta – tara sora otodoxa care luptand cu turcii urma sa ne elibereze … iluziile s=ua spulberat la 1812 cand au trasluit juma din Moldova. Si au pus granita greu de trecut .. des[partind familii . Si au „ajutat” unii boieri sa se mute in Moldova (jumatea rasluita primind numele de Basarabia) si adui mosii. Iti dai seama ca unii au ramas cu resentimnete…
    Apoi regimul Regulamentului Organic. Se pot zice si unele lucuri bune despre el insa prea putine. Zic decat ca a fots „codicele muncii de calca” si in fara de asta era prvit de o parte asa noierimii (si destui tragoveti) ca o frana , un ingibitor al dezvoltarii sociale.
    In fine interventia din 1848 a indepartata orice simpatie a elemntelor liberale ….
    Prepunerea ca agenti rusi au fotssi in spatele unei maifestatii de dezunire care a avut loc la Iasi dupa abdiocarea lui Cuza .. a agravat dosarul.
    Infine cand la 1878 tarul a amenintat cu dezarmarea armatei romane a pus capac . Combinata cu alte magarii rusesti a facut ca clasa politica romana (si nu nimai) sa fie extrem de reticenta fata de Rusia … care incepe sa fie proviota ca principala ameintare la adresa Romaniei.. Si din aceasta cauza Romania (pe sest) adera la Triplice.
    In fine malversatiunile din iarna lui 1916 cand s-a zis ca Rusia a tradat Romania au facut ca rusofobia sa prevaleze.

  4. vicuslusorum zice:

    Frumos. Merci de comentariu.

  5. Ghita Bizonu' zice:

    DraCii mei

    se pare ca mneavoastra morfoliti cuvintele fara sa intelegeti notiunile.

    Hai sa repetam – Braudel defineste dupa cum urmeaza :
    – Centrul este acea zona in care se concentreaza stiinta de a face a unei epoci , care prezinta superioritatea tehnologica din epoca si care concentreaza grosul banilor. Adica produce produse cu valoare adaugata mare pe care le vinde peste tot ca produse de lux
    – Semiperiferia este acea zona in care se produc produse care necesita ceva capital si cunostinte , pe care de multe ori le exporta in „centru” , care sa zicem traieste relativ bine
    – Periferia este acea zona din care se importa materii prime neprelurate sau [prelucrate grosier doar ata cat s apoata fi transportate.

    A da. Distinctia dintre Centru-Semiperiferie-Periferie nu isi are locul decat in cazul existentei unui circuit economic dintr-un „univers lume”. Cu adaugirea ca „alaturi” pot exista vaste zone care nici macar periferie nu sunt.

    Ca o ilustratie (tot de la Braudel cetire) Europa sec X-XIII.
    Centrul era o parte a Italiei – Toscana, Venetia (care era mai mult decat orasul .. ) si Genova. Specializata in produtia de tesaturi de inalta calitate, sticla, comert si care a redescoperit deliciile economiei monetare si a inovat sistemul bancar (adica de data asta nu mai era camatarie pura)
    Olanda era semiperiferia de unde gebivezii si pisanii cumparau postavuri brute pe care Florenta le rundea, vopse facand dinele marfa de lux.
    Angloa era periferia de unde Olanda cea se mi perferica cumpara lana ptr postavuri.

    Restul zonelor din Europa se inscriau in catgoria semiperiferiei (de ex Milano, Franta) sau a periferiei (Jemanika, Polonia, Ungaria samd)
    Suedia dragii mei .. nu e egzista nici ca periferie .

    Insa aceasta impartire nu este eterna.. ci se modifica … fata cu evolutia comertului. Olandezii „patrund” in Blatica, se creaza Liga Hanseatica comertul blatic se cupleaa cu Olanda si Anglia .. si Suedia este cooptata ca periferie- dintai cu lemn ptr corabii (mao ales catage ca pe vrema aia „arborele” era dintr-o bucata …, apoi cu gudron (din „distilarea” lemnului) si funii ptr nave. De baia odata cuexploatrea pe scara larga a fierului Suedia devine semiperiferie – insa una ca vai de fundul ei .. cu putin argint, cu moneda de arama (carai o roaba ca sa cumperi 2 vitele) care prpducea fierul fprjat cerut in Anglia, Olanda, Frnata , Germania da facea mare economie la cuie la ea acasa …

    Nu mai continui ar tebui sa stiti si voi on sec XVII Olanda este „centrul” ca in sec XVIII Anglia sa devina centru dar dupa 1830 se strecoara si Bel;gia si mai ales Germania in Centru , la douce France aussi .

    Inca ceva : Centru-Semiperiferie-Periferie este in primul radn o distinctie economoca nu una statala, politica si cu ata mai putin militara. IMperiul Otoman era Superputerea sec XVI dar nu era „centru” . Rusia era o mare putoare dar o semiperifeie – asta datorita „nebuniei” lui Petru I. onvers venetia era Inca „centru” cand Tucia a lipsit=o de Cipru…
    Cu completarea ca odata inlcus intr-un imperiu …. lucrurile se cam schimba si se agraveaza. Adica de ex Tarile Romane erau la 1800 o peruferie a unei periferii si aia cam .. periferica (Turcia). Simetric Bohemia care sub multe aspecte era apoape „Centru” ca provincie a unui imperiu semiperiferic (dpv economic) este doar chiorul din batatura orbului habsburg
    Adica nu confundati „realitatea” politico-militara cu cea economica .. si daca de 200 de ani tarile din Centrui au tendinta sa devina metropole tarile coloniale ajung colonii mai ales ca urmare a statului lor economic de periferie (adica lipsa marafeti ptr o aparare viguroasa)
    ****************************************
    E si acum la berbecii nostri pe care Vicus ii paste pe campile roz chilotiu ale teoriei conformiste.

    Ei bine Rusia .. Rusia este o putere militara, un colos politic si cam atat. Rusia nu a facut parte din Centru. Ea a fost integrata ca periferie (si una destul de cacacioasa) in sec XVI, sub impulsul brutal a lui Petru cel Mare a inceput sa se taraie spre nivelul de semiperiferie iar ambitiile politice si expnasioniste ale tarilor din sec XIX au continuta procesul de „semiperiferializare” (barbarismul este al meu)
    Pentru noi (Moldova si Tara Romaneasca) oferta rusa se reducea la ortodoxie si cam atat .. iar marele lor aport cultural se numeste frantzuzirea societatii romanesti si importu’ clavirului. Si cam atat.
    „Apropierea” de Rusia nu avea nici un scop economic.. dimpotriva era o tampenie pura si anticonomoca. Adica am fi devenit prefieria unei semiperiferii si expoprturile de grnae ar fi urmat sa suporte concurenta granelor rusesti (mai precis ucriniene. Splendoar4ea Odesei – misto oras! – s-a bazat pe graul exportat). Ar fi insemnat sa impartim banii (nostri) cu rusii si cam atat.
    INsa cuplarea cu circuitul econimic occidental … da ! Da!!! Aducea bani directi fara a mai fi nevoiti sa platim „taxa de protectie” . Asa intre noi fie vorba – ce chichirez ar fi avut sa cumperi revolvere Nagant (Nagant era belgina) din Rusia cadn puteai cumpara Byard din Franta? Ce rost avea sa cumperi pusti krnka si Moisin dinRusia cadn puteai cumprara Genry Martini si Manlicher direct? Sa nu mai zic ca pianele erau cam asutroece sau germane si in Rusia si in Romania…

    In fara de cele de mai de sus.. ati uitat pacea de la Adrianopole care a abolit monopulul turcesc asupra comertului exterior. Imediat la Braila a aparut .. Anglia . Ce este drept folosnud-se deintermediarii greci .. dar de data asta grecoteiul nu mai avea spri de ragint (cam usori) ci lire sterline din aur bun si greu de a rams celebru cantecu „la tanti Elvira /usor se castiga lira!!” Deja la 1850 „Occidentu” castigase batalia pentru Romania.

    Ca sa zic asa .. in afara porcariilor rusesti (care sunt continue intre 1812 si 1916-17) si care motiveaza rusofobia mai este si aspectul material. APusul este mai „ofertant” iar o „cale ruseasca” ar insemna doar sa te incarci cu un intermediar care trebuieste platit. Adica vulgarizand ai bani de o Skoda . Daca cumperi tu direct iti iei o Skoda Rapid . Daca o cumperi printr-un rus iti iei doar o Fabia la aceiasi bani.

  6. Ghita Bizonu' zice:

    România, aliat semiperiferic al Germaniei naziste, se transformă în ceea ce deja fusese, pentru scurte intervale de timp, în secolul al XIX-lea: semiperiferie rusă.

    Onuri termnul de „periferie” care este economic si tehnologic cu cel de „sub influenta politica” .
    Tarile Romane nu prea au fots semiperiferie rusa. A! Ca Ruia a dorit sa le faca posiseiuni .. e latceva. Insa ca poseiuni ar fi fots ce a fost Basarabia – o „periferie” …

    Apoi .. aliat semiperiferic al Germaniei naziste in ce sens „semiperiferic”? Economic vorbind Romania era periferie . Scurt si clar. De abia de prin 1970 ptr scrut timp RSR a ajubs in zona „semiperiferica” .
    DPv german in1938-44 Romania era periferie curata – licul de unde se importa petrol, ceva rafinate petroliere (sub acest aspect esentiala) si produse garicole (grau, porcio, prune uscate si alet asemenea . Vin mai putin ca preferau ala francez)

    Ca alita insa … e alta cestie.
    Cica Antoescu era al treilea om al Axei in Europa. Ca aliat al Germnaiei .. Romania era cel mai valoros chiar daca dupa Stalingrad germanii au preferat sa dea vina pe romani .. acuzele lor erau exagerate. Ca putere „centrala” a Axei in Ruropa .. Germnaia nu a fots capabila sa isi inarmeze aliatul roman. Bun parte din furnituri era captura derazboi (tunurifranceze de 105 mm capturate de la polonezi. Tunuri dinalea din primul macel cu o singura falcea. Tunuri AT de 45 mm – captura sovietica. Tunuri ZIS de 76,2 mm) In momentul operatiunii Uranus nici armata germnanu avea un tun AT „decent” care sa faca fata lui T 34 sa nu zic KV 1. Se foloeau de 88 AA care era bun la toate.

    • vicuslusorum zice:

      Acelaşi lucru amintit în comentariul precedent. Economic vorbind, ai dreptate, dar la nivel de suveranitate statală, de oarece autonomie politică conceptele se deplasează nițel. După 1829, țările române deveneau semiperiferie occidentală, dar erau semiperiferice politic față de Imperiul Țariste şi formal dependente de Imperiul Otoman. În anii 1940-1944 eram direct la periferia Reichelui şi semiperiferici politic (țara, chiar dacă hăcuită din Ardeal până în valea Prahovei, exista pe hartă). După 1944 am devenit semiperiferici economic şi politic față de URSS. Periferie înseamnă, în sensul folosit de mine, zonă economică din care doar extragi resurse şi forță de muncă, zona aceea fiind complet aservită statal (colonie sau regiune marginală dintr-un imperiu), semiperiferie este atunci când un stat autonom are independență politică internațională şi o piață internă, dar are instituții politice slabe şi o elită economică de extracție locală slabă (atât instituțiile statului, cât şi economia pot fi în mare parte ,,capturate” de străini). Autonomie reală era în comunismul lui Ceaşcă din 1970. Economic nedependenți, politic suverani. Zece ani mai târziu, sistemul economic românesc deja era cuplat la Occident. Politic eram liberi. Economic, nu prea şi asta din cauza creditelor legate de industrializarea locală. Aici era o contradicție. Cum nu am putut rezolva local problema, fără măsuri de austeritate impuse unei populații în curs de modernizare, sistemul politic a explodat. A urmat cel economic în anii ’90. Şi am redevenit semiperiferie.

      • Ghita Bizonu' zice:

        AI grija la termeni. Au si ei importanta lor (na.. daca in loc s azici tradafir zici lavanda se duce dracului comertu cu parfuniro si odocilinuri . Si nimeni nu va intelge cum se putea face dulceata de trandafiri)

        SI baga la cap – in 1829 Traile Romane nu aveau cum sa devina smiperiferie pccidentala .. cadn ele erau periferia unie periferii (Imperiul Otoman era o periferie .. iar in cadrul lui Tarile Romaneerau relagate rolului de furnizr de produse agricole si atat. Si importau de la Istambul diverse)

        Repet – in cazul impartirii perifwerie-semi-centrui relatiile politice nu au mare insemanatate.
        Ce scrii tu se tyraducein lb romana „clasica” ca depnedenta politica , vasalitate, „satelizare”. Na exemplul Finlandei – a fots „finlandizata” adica a fots silita sa duca o politica externa de exelenta vecinatate cu URSS ,Obligatiriu neutra dpv militra insa cuinfluente sovioetoce (de ex Valmet producea ovarinta de AKM) Isa dpv economoc.. scuze URSS era semiperiria si Finlanda centru

        Nu incerca sa inoveziinmamterie de termeni. Foloseste termeni consacrati . E MAI SANATOS.

        Sa luam exemplul asta periferie înseamnă, în sensul folosit de mine, zonă economică din care doar extragi resurse şi forță de muncă, zona aceea fiind complet aservită statal
        In acest caz vorbim despre o colonie sau poa de o cvasicolonie nedeclarata (sa zicem Guatemala in 1900-1980)
        Insa in situatia de periferie se afla si Abisnia care era / este indepdendenta politic. Sau Maroc . A daAbisnia a fotys colonie doar scrut timp insa periferie … Sau na cazul Mongoliei – periferie a sistemului chinez (lumii univers) de peste 1 mileniu .. insa ondependentapolitic ba chiar a reusit sa anexexe „centrul” limii univers din care facea parte

        Sunty deja notiuni – „teritoriu dependent”,”colonie” „satelit”, „vasal” , „dominin” sau chiar „autonom” . SI mai exizta si termnei ca „independent”, „suveran” ‘suzeran” , „hegemon” sau chiar „metropola” Insa o „metropola” defineste un Stata suveran care exercita autorotatea sa asupra unor „colonii” si poate asupra unor „dominioane” care sunt si ele „suzerane” asupra altor colonii sau „teritorii dependente” Uite cazul Imperoiul Britanic .. Insula Britanica era „Centrul” insa Irlanda „colonie” era „periferie” ca si Ceylonul … Australia era „dominin” cu ceva drepturi zuzerane asupra unorinsule de prinpreajma si „semiperiferie” nu numa in cadrul Imperiului ci si al lumi. Iar Canada .. „dopminon” (Adica autyonoma) este de pe la 1910 in mod Centru
        Deci cum calific Canada? „Centru”? Ca este dominion! mai rau ca sa complice lucrurile este si „satelizata” de SUA …Sa ii zicie „semiperiferie”? Ei nu zau? Pao este unu dinmebri „clibului celor 7” deci „centru” din centru!
        Deci potio zice ca canada este un dominion cvasi independent (adica nu se declara) , „satelit” al SUA su un stat important al „centrului”

        Nu incerca sa reduci totul la o schema de catva cuvinte. Ca risti sa te incurci „pao da stii ca ..” Ntz.
        Si inca ceva – impartirea asta in centru-semiperiferi si periferie are relevanta numai in ce priveste un circuit economic intr-i lume univers (azi e una singura) Are relvabata numai in masura in care analizei devenirea economica a zonelor (fie ele si state sau teritorii) si raportul economci intre ele . Nu are nicicea mia mica relevnata in ce priveste raporturile de forta dintre actorii statali…. si de dominatie …
        Iar repet – Olanda era „centrul” iar Franta semiperifrica (desi Chunu zice „dans le XVIIIeme siecle le tiers monde c’etait nous!!” insa Franta a blocat Olanda rpon invazie.
        Genova o fi fist ea „centru” insa a dat de dracu cu Franta si a trebuit sa puope mana lu Cvintul . In sec XVII a incast din nou la furia francese.Venetia care era CENTRUL , mai plina de bani decat 10 maidanezi de pureci , posesoare a unui miniimperiu (extrem de productivsub aspectul banilor) a fots bine jumulita de Tircagletia care era SuperPutoarea epocii ijnsa.. era periferie braudeliana…
        Pricepi ? Sunt cestii diferite (sa ma scuze Alis .. e ca atunci cadn zici curva /tarfa si prostituata. Ca ma rog toate prostituatele sunt si curve da.. insa nu taopte tarfele se prostitueaza)
        Inca ceva – mi se pare ca incurci termenul brudelaian de „periferie” cu cel de „granita” sau „teritoriu marginal”. NA cazul Danzingului – era un teritoriumarginakl, de granita,poa chiar enclava insa sigur nu era „periferie”. Periferie era Polonia magnatilor care desi ridicau armate particulare de mii de lupatatori .. ei bine dpv al Danzingului erau agentii negustorilor (nazurosi, brutali care trebuiau tratai cu elicatete) dar agenti. Iar acei negistori din Danzing care i zona apreau ata de importanti .. erau agentii olandezilor…care erau centru. Ma rog daca ar fi fots mai vecini cu polonezii nu se stie ..nu se stie (ca polonezi veau buna scoala tatarsca* cu ceva adaisuri otomane)

        * „buna scoala tatarasca” nu se refera la literesi filozofie, astroniomie sau constrictii de catedrale ci doar la cavalerie si lupta calare …

    • Ghita Bizonu' zice:

      Presupun ca este raspunsul la intrebarea Si daca „protestul” are succes si cade guvernul ce crezi ca o sa urmeze?!!!

      Cum sa iti zic Dane INCA te consider tanar , adica ca tampenia este motivata de exces hormonasl silipsa reineta personala (.. nu te smti jenat sau insultat. Gndeste nitel si aminste=ti ca eu sunt adeptul zicalei ca cei de fata sunt implicati .Nu e cazul sa ma comatimesti mie mii trecut. Dar cedee-ma ERAM!!!)

      Insa consider ca la tine tampenia nu este congenitala ci doar trecatoare. Dar mai consider ca ai ajuns la varsta la care trebuieste sa fii „barbat” (adica matur responsabil) si deci sa stii CE NAIBA VREI!

      Ai scris ca cum Am protestat împotriva elitei vândute şi supuse în exterior a Ro Tu esti in taite mintile tale?
      In „mod oficial” protestul este impotria guvernului care se manifesta anmtiSoros si antimultinatiopnale.. adica impotriva „xenofobiei” PSDiste (++le neamu-n ### de termeni! Ca uite asa inmod pRost modern denuntare xenofobiei si a „nationalismului” devine alibi ptr politic cvasicoloniale! )
      Mai este si un „protest” impotriva „asistentei” adica in cea mai pra traditie misenieana
      Tu protestezi insa vocea ta se inregistreaza in beneficul celorimportova celor care pritestezi! Fii matur si inteoege ca lumea nu este „morala” ci „interesata”
      Ia revezi cerseafui pe care l-asi sters .. de vrei ti-l mai trimit!]

      ma baitete in politica nu exista „morala” ci doar „interese”orala are un singir scop – sa te faca sa re4nuntu la interesele tale infavoarea „moralului”
      Ma! O s-i lauti la ce are ursu in loc de mana .. si pentru ce? Pentru „morala” adica sa se imbogateasca unu si altu?
      Ma copchii ai idrerii parintii mei au crezut ca sunt ultima generatie sacrificata … buna parte din generatia mea a strans din buci si scranist din dinti zicad ca dupa ce platim datoriile putem trai. Voi cu blestemata voastra de „morala” nu va sacrifricati numai pe voi ci sacrificati viitorul copiilor NENASCUTI!

      Si pentru ce ? Pentru „globalism”?! Pentru Udrea ? Nicusor Dan?
      Ba ! Cum zic copilul care nu țipa nu primeste țâță!
      Țipat nabii ca vreri țâță nu „morală”

      Ca daca ceri „morală” vei primi ce ai primit si pana acum – sfertu’ lu’ cinci !
      Adica va trebui sa astepti sa fie despagubiti in integrum toti cei cu gura mare (si vai! cate escrocherii s-au facut cu aceasta „reparatie morala”), vei lasa sa treaca toti plangaciosii neindreptatiti inainte, vei avea salari mici si in final te vei trezi ca ti-ai irosit tineretea .. si ca nici copii tai nu au nici o sansa. Ca de fapt copii tai nu mai au o tara ci sunt tolerati in tara bunicilor tai!!!

      Su un ultim sfat = daca vrei sa te imbeti foloseste produse etilice! Betia astira TRECE!!!!

  7. Ghita Bizonu' zice:

    uKl mai tii minte pe Raul Weiss? Era pe CFritiocatac si nu ne prea simtaizam … eu find de nunata cam nationalista.
    Bun iti recomand un articol de a lui
    http://visegradpost.com/fr/2017/02/02/roumanie-revolte-certes-mais-de-qui-contre-qui
    )ma tpgh foloeste un pseudinim ..)
    Distractie placuta si cadn mai vreio sa prtestezi nu uita plancarta cu Angelika marchiza Stassi si lzinca Kuuste ihrer Arsch Deutchland!!!

    • vicuslusorum zice:

      Raul Weiss pare a fi angajat de PSD. S-a mai spus treaba asta. Analiza sa este cea corectă, dar nici cu PSD-ul nu se ridică țara asta.

    • Ghita Bizonu' zice:

      Cine a mai spus ca este angajat de PSD?

      Eu il „cunosc” pe Weiss de pe Criticatac. Pe vremea aia avea alte pareri .. cam negatibe despre romani si iubea Fidesz.

      Insa eu te intren altceva : daca iese pasenta si cade guvernu si vine un givernm Ciolos 2 o sa fi satisfacut? Iti va indeplini mai bine aspiratiile? Insa sunt sihur ca daca ai iondrazani sa mi ieis fara autorizatie sa protestezi ” împotriva elitei vândute şi supuse în exterior a Ro” o sa puna jandarii sa te imblateasca bine . Asa cum ji-a imbatit si pe aia de la Chisnau ..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s