Dacă am fi serioși cu noi înșine am recunoaște că, din toate nevoile care îl devorează pe dinăuntru pe om, cea mai voluntară dintre pasiuni este cea sexuală. Dacă nevoia sexuală nu ar fi voluntară atunci cum să explicăm numărul de violuri invizibile social (câți dintre fiecare dintre voi cunoașteți nemijlocit pe cineva violat sau violator?) dacă nu tocmai prin intermediul liberului arbitru.
Realizez că în acest moment o întrebare apăsătoare se va pune: oare nu ne abținem de la violuri colective datorită tabuurilor religioase ce au durat mii de ani?
Mi-e greu să cred că frica de Dumnezeu îi reține pe cei mai mulți de la a se bucura de plăcerile sexuale la care invită trupul celuilalt. Când urmăresc coapsele voluptoase ale unei femei pe stradă (prespunând că nevoia mea este intensă) nu din teamă de Dumnezeu mă abțin să pun mâna, cum, firesc, natura mea îmi dă ghes să o fac.
Să fie teama de pedeapsa socială? Oare Dumnezeu este doar un alt nume pentru teroarea pe care o poate exercita societatea asupra celuia care atentează în fapt la sexul celuilalt?
Cu siguranță că da. De pildă, orice război se lasă cu acte sexuale violente. De ce soldați care au primit, de altminteri, o educație morală acasă, au poate familia proprie sau măcar o iubită ce-i așteaptă, comit violuri odioase? Simplu: pentru că teama de pedeapsa socială, nu instinctul, îi ține pe loc de la a viola pe timp de pace. Dacă statul major al armatei le-ar interzice violurile, soldații, pe cale de consecință, s-ar opri. Dacă violul ar dispărea ca delict prin lege, lumea s-ar umple de o promiscuitate criminală.
Și, totuși, prin faptul că o nevoie ca cea sexuală poate fi controlată social printr-o forță punitivă legitimă nu numai că nu explică inhibiția sexuală, dar o și complică imens.
Băgați deci de seamă fetelor: între penis și vagin se găsește doar poliția. De aceea, spre deosebire de nevoile involuntare de hrană și somn, sexul urmează o traiectorie cel puțin contradictorie: pe de o parte sursa de perpetuare a întregii specii, pe de altă parte o plăcere fără de care omul poate continua să trăiască.
Și, totuși, care este originea materială, practică și chiar economică a controlului social asupra actului sexual?
Întâiul aspect la care ne gândim se referă la controlul colectiv al masculilor asupra urmașilor lor. Primele restricții sexuale la nivel istoric țin de problematica paternității. A cui este această fiică sau acest fiu? Cu cine s-a reprodus femeia mea? Instinctul de posesie izvorăște din pornirea de a ucide, domina sau folosi pe ceilalți pe care o avem, în grade convenabile pentru civilizația noastră antibarbară, chiar și astăzi.
Desfid pe cel care îndrăznește să spună că nu a avut niciodată pornirea atavică de a își impune voința prin forță fizică asupra oricărui alt membru al speciei noastre.
Prin urmarea, primele forme de morală sexuală sunt rezultatul unei singulare întrebări pe care și-au pus-o strămoșii noștri primitivi și sălbatici: care este proprietatea mea, ce-mi aparține mie de drept, adică printr-un privilegiu de putere?
Pământurile de pe urma căror trăiesc. Eu le muncesc și le voi apăra până la moarte în fața agresiunii altora. Urmașii mei, pe care îi apăr ca pe posesiunile mele. Între cele două, femeia trebuia izolată de restul masculilor prădători prin puterea mea de o apăra pentru a o supune apoi, în voie, de unul singur.
Familia și ginta sunt rezultatele acestei pulsiuni de a lua în stăpânire natura și pe ceilalți deopotrivă.
Firește că de la înălțimea unei civilizații milenare începuturile sunt oribil de crude și străine de lumea noastră, dar ar trebui să fim recunoscători că dintr-un material atât de josnic ca voința de putere a omului au ieșit toate sistemele morale ale omenirii.
Ce merită reținut pentru a continua argumentația până în zilele noastre este natura strict socială a conduitei sexuale. Pe scurt, oricât ar aparține sexualitatea de natura intrinsecă a fiecăruia, sexul nu este niciodată eliberat de presiunea societății.
Repet pentru a fi clar: religia a acționat în tabuurile sale sexuale ca o manifestare falsificată a voinței colective. De la morala sexuală a aborigenilor din Australia până la cenzura sexuală creștină, sexul are o valoare socială.
Întrebarea care se pune este următoarea: la ce este utilă morala sexuală? Din moment ce a dominat societățile trecutului (dar și ale prezentului) atunci înseamnă că servește la ceva.
Ca valoare de întrebuințare personală, sexul nu ridică probleme: instinctul de conservare și gradul imens de plăcere nu lasă nici o urmă de dubiu. Nu discutăm varietatea și intensitatea plăcerilor sexuale aici, dar le presupunem ca de la sine înțelese.
Ca valoare de schimb, sexul clădește legături economice strânse la nivel de familie. Familia este în fond prima formă de gospodărire eficientă a pulsiunii sexuale. Cum actul sexual în afara restricțiilor sociale ale familiei era pedepsit prin oprobiu colectiv în societățile tradiționale, dar acceptat atunci când se găsea în afara familiei (prostituția), putem spune că întotdeauna sexul a avut și o valoare de schimb. Populația feminină din teritoriile cucerite se vindea ca marfă sau se oferea cadou noilor stăpâni. Violul din timpul războiului este redus la un act sexual pașnic pe timp de pace în numele dreptului de a te uza și de a abuza de ceea ce posezi. Prostituția forțată era în fond o altă formă de sclavie la popoarele primitive: dacă sclavul muncea doar pentru a fi hrănit, iar surplusul peste costurile sale de subzistență mergea la stăpâni, atunci supusa violată zilnic, deși nu produce nimic, servește ca obiect casnic pentru plăcerile aceluiași stăpân.
Tot la fel cum sclavul și-a câștigat libertatea de a fi om liber ce muncește în urma unui contract scris, devenind salariat în capitalismul industrial, cei care își vând sexul ca pe o marfă au o poziție și o libertate sociale incomparabil superioare trecutului abuziv sexual.
De aceea pentru a înțelege sexul în societățile noastre moderne recurgem la o unică întrebare: care este valoarea sa de schimb?
În societățile unde prostituția este legalizată și ține de normalitatea vieții de zi cu zi (în Europa nu întâlnim încă această mentalitate: secolele de creștinism au afectat profund imaginarul sexual al continentului), valoarea sexului este stabilită în bani: o oră de sex, adică în medie două finalizări, se estimează în Olanda la aproape 100 de euro. În felul acesta fiecare știe valoarea de schimb a întrebuințării propriului organ genital. Piața stabilește un preț ce rezultă din competiția între multiple cereri și oferte extinse la scara a milioane de cetățeni.
În societățile în care sexul nu se vinde sau în care comercializarea sa este asociată (corect istoric, nu și în principiu) cu o formă de degradare a demnității umane, nu știm niciodată cât valorează. Astfel, deși prostituția continuă să subziste în clandestinitate, piața serviciilor sexuale nu poate transmite un semnal transparent indivizilor cu privire la prețul ce trebuie plătit pentru plăcerea lor. Cererea și oferta sunt avariate grav.
Nevoia de a schimba plăcerile sexuale, așa cum comercializăm orice altă marfă ce aduce utilitate celui ce-o consumă sau celui ce o vinde, este însă inamovibilă.
Riscul ca aceste plăceri să fie căutate în afara pieței (adulter, hărțuire sexuală) este cu atât mai mare cu cât valoarea de întrebuințare este mai acută.
Criminalizarea sexului ca marfă conduce în principal la accentuarea ilegală a acestor fenomene. În România prostituția stradală, femeile ușoare de apartament sunt relativ facil de găsit. Mai mult de atât, cum aceste forme de sex comercial sunt scoase în afara legii și sunt astfel obligate să se manifeste oarecum ascuns, cererea găsește un debușeu pe fondul unei legislații inexistente: agenții de modelling și saloane de masaj erotic sunt în fapt bordeluri. Sedii de partide politice furnizează o categorie de cocote tinere ce sunt la dispoziția sexuală a elitelor administrativ-politice. Interzicerea unei nevoi naturale are ca revers exarcerbarea sa infracțională.
Pentru ca dintr-o grup uman femeia curvă, bărbatul desfrânat să dispară cu adevărat la nivel de mentalități, însăși valoarea de schimb a sexului trebuie să se universalizeze la scara întregii societăți. Câtă vreme știm că există oricând la dispoziția cuiva o persoană care contra unei sume de bani ce poate oscila de la modest până în zona luxului, cei care oferă servicii sexuale în afara pieței tind să-și piardă valoarea de schimb. Competiția liberă presează asupra beneficiilor disproporționate valoric ale acestora din urmă.
Singurul mod prin care o societate poate avea moravuri familiale trainice și o morală sexuală serioasă este de a asigura o supapă colectivă prin generalizarea actului sexual comercial.
Orașele fără cartierul lor roșu dețin case de toleranță ferite în care crima și infracțiunea se alătură nenatural consumării naturale a cererii sexuale.
Vicuslusorum's Blog 
Dorinta asta de procreare e una cu o radacina puternica in gena noastra umana.In ceea ce priveste prostitutia, putem sa o denigram ca meserie, dar in acelasi timp reprezinta un mijloc de viata pentru multi si multe. Astfel, noi, cei din exterior suntem cumva reticenti asupra ei, dar persoanele din interior sunt cele menite sa-si evalueze propria viata. Un articol foarte bun!
http://fiiputerea.wordpress.com/2014/04/24/3-sfaturi-ca-sa-fii-tu-insuti/
In articol sunt multe.. confucianisme48, de parca Foucault nu ar fi scris Istoria sexualitatii. Scuze de rautate. Confucius48, omule..
Nu stiu daca motorul articolului a fost comedia damboviteana cu Lis, mai interesant mi se pare insa refuzul JPMorgan Chase de a mai lucra cu banii pornstar-urilor. http://www.blacklistednews.com/JPMorgan_Chase_Bank_Closes_Accounts_of_Porn_Actors/34760/0/38/38/Y/M.html Un ultim victorianism?
Pentru a raspunde proiectiei din final, o sa-mi permit sa fiu Ray Kurzweil pentru o fraza : Legalizarea nu a fost raspunsul la probleme sociale in trecut, nu va fi nici in viitor. Nu acelasi lucru se poate spune despre tehnologie. Era post-sexuala va incepe in ziua cand apasarea unui buton va fi mai la indemana (economic, social, non-conflictual etc.) decat realizarea unui act sexual. Calchiind un clasic : nimeni nu ar face sex daca si-ar putea controla din exterior procesele biochimice interioare.
@anojn
Tu propui labareala cu holograme. E buna si asta in definitiv.
Eu propun desfraul maxim pe fata, legal, accesibil tuturor la preturi rezonabile si in conditii civilizate.
E totusi o diferenta.
Nu ‘propun’ si nu vorbesc de holograme masturbante. Singura ‘morala sexuala serioasa’ (pentru care sa fie anacronice problemele violului, incestului, adulterului etc.) poate fi doar cea dintr-o societate post-sexuala, iar daca asa ceva poate fi imaginat, atunci tehnologia, mai degraba decat o legiferare extra-dura sau extra-libera, ajuta pentru a forma o imagine.
Nu vi se pare ca traim niste timpuri plictisitoare, in special fiindca rudimentare, in ceea ce tine de desfrau? Proliferarea tehnicilor si obiectelor sexuale, alaturi de supra-comercializarea lor si impreuna cu sexualizarea intregului complex al lumii face sa fie imposibil desfraul. Neavand loc pentru a iesi in afara desfraului, acesta nu mai poate fi identificat. Se ascunde un sofism aici, dar ma uit la acest domn Putin, ca tot tine sa fie in reflectoare. Are sansa de a fi un nou Nero, si el.. se lupta cu ursul in zapada la bustul gol : patetic. Ati vazut ‘palatele’ lui Ianukovici? Erau atat de.. aseptice. Ai fi spus ca cei care traiau in ele erau doar membri personalului de curatenie. Pana si un personaj absolut interesat de putere cum e Frank Underwood si-a permis un menage, puternicii zilei sunt niste clovni pudici, de unde desfrau maxim? Credeti ca cei atat de bogati incat nici Forbes nu-i stie se descurca mai bine pe vreo insula misterioasa in Pacific? Banuiti ca ultimul best-seller al gurului X aduce vreo imbunatatire in viata sexuala ueber-monotonizata& cliseizata a celor 7,2 miliarde de muritori prezenti azi pe pamant? Va faceti iluzia ca Boko Haram or fi niste rafinati ai orgiei infantile? Ma folosesc de imaginea unor transgresivi ai normalului pentru a arata ca, daca ei sunt atat de limitati, eu, ca face in the crowd, cu atat mai mult. Traim in neo-kitsch violent, in plictis mediatizat cu sunet de vuvuzea si culori stridente, dar desfraul a disparut. Dupa secolul unor morti faimoase (Dumnezeu, autorul etc.), a venit timpul sa moara si desfraul.
Am comentat fiindca m-am mirat de naivitatea articolului dvs. Chiar nu vi se par ilare si ridicole ultimele mari incercari de legitimare a miscarilor tip 3WF, LGBT, PC, OWS et ejusdem? Fiindca altfel nu se explica cum de puteti crede ca o institutionalizare (cu tot ce inseamna : birocratie care sa genereze & administreze legea, corpuri economice care sa ofere serviciile etc.) a ceea ce e numit fals industrie sexuala ar reusi ordonarea fenomenului.
Pe mine pasarica nu ma plictiseste. Nu sunt niciodata abulic in fata unei femei in pielea goala. Si, din cate mi-a fost dat sa observ, barbati lasi si slabi, oameni care isi cer scuze din nimic, prind aripi nebanuite atunci cand fac sex. Nu discut despre ceilalti, cei agresivi si siguri de sine. Astia se cred atleti ai sexului.
Nu discut de cei trecuti de 50 de ani. Vorbesc de cei tineri ca mine.
Cred ca dvs. vorbiti din perspectiva unui Occident fara vlaga. Asta e o tema culturala care imi displace. Vorbeam acum ceva vreme cu un roman stabilit in Germania. Mi se lauda ca le fute pe nemtoaice la greu. Vezi Doamne sotii lor sunt niste impotenti. Dar de cand cu turcii si alti emigranti din Orientul Mijlociu i s-a stricat piata. Nemtoaicele vor pula de magar a lui pakistanez decat pe a lui. I se ghicea in cuvinte un rasism latent, semn ca romanul meu e sanatos la cap si la trup. Dar oare spunea adevarul? Pentru mine Occidentul impotent este un mit.
Nu e nimic plictisitor in formele vulgare de desfrau. Nu e nimic kitsch. Oribila e doar insistenta celor care vand asa ceva, semn ca nu inregistreaza incasari uriase daca au nevoie de propteala publicitatii.
Daca n-as sti mai bine, as banui ca locuiti in Franta si va numiti Soirs.
Stiti mai bine : nu locuiesc in Franta, si nici nu sunt soirs.
Spenglerii zilei sunt plictisitori si nitel idioti, presupun ca atunci cand Occidentul nu va mai fi, va avea decenta sa ne informeze si pe noi. Nu despre un Occident vlaguit vorbesc, ci despre imposibilitatea desfraului de a mai accede la desfatare – daca acceptati diferentierea. Mi se pare simptomatic ca un film ca The Purge, in care desfraul, crima devin permise, acceptate si asteptate social pentru o noapte, nu reuseste sa fie decat foarte prost, in toate determinarile. Sau ca pentru a stabili un „record mondial al orgiei” se iau 250 de XY si 250 de XX, se baga intr-un hambar, se imperecheaza fiecare XY cu cate un (o?) XX si se filmeaza : finalul e bineinteles kafkian-birocratic.
Amuzanta povestirea (tragica) a romanului germanez, dar, indiferent de adevarul ei, irelevanta sociologic.
”Promiscuitatea criminală” ce se împrăștie în condiții de război nu este o manifestare a unei naturi umane intrinseci. Soldatul violator nu este un om care trăiește liniștit hrănindu-se din preaplinul naturii, înconjurat și ocrotit de dragostea și căldura aproapelui. El trăiește lovit și lihnit, stăpânit de frica morții și sufocat de durerea omorului. Bestialitatea sa este o expresie a condiționării sale sociale.
Tind să cred că nici clientul bordelului nu este reprezentativ pentru condiția umană (în măsura în care există una). Omul care acceptă înjosirea de a consuma sexul ca pe o marfă, renunțând la întregul conținut sacru al actului sexual, este și el o victimă a unor condiții sociale și a unor traume personale.
Dacă presupunem că cererea este cea care vine prima și oferta doar o urmează, sunt de acord cu necesitatea prostituției ca supapă. Dar știm foarte bine că oferta mai crează și cerere, în special când e vorba de acele bunuri care gâdilă simțurile. Dacă vrem să păstrăm utila supapă ca supapă ar trebui să înțelegem și să ținem sub control mecanismele care duc la necesitatea folosirii ei.
„El trăiește lovit și lihnit, stăpânit de frica morții și sufocat de durerea omorului.”
Tu esti un om bun Anghele. Stiu asta de prin liceu cand toti junii liceeni se prapadeau dupa gagici pe care sa le futa si practicau din greu masturbarea. Tu in schimb le cucereai si te comportai natural, cu modestie si cu mare bun-simt. Nu am vazut nici o umbra de aroganta pe chipul tau, aroganta care era atat de comuna la alti masculi de liceu care „reuseau” sa futa. Iti spun ca si la varsta noastra, nu in mediul aseptic al cercetarii, sunt multi care continua sa se laude ca masculi alfa. Umflatul in pene pe numarul de cuceriri nu este nici un mit si nici o gluma.
Tu ai fi lovit si lihnit, ti-ar fi frica de moarte si te-ar scarbi crima. Dar cum sa fii lovit si lihnit si sa tot omori zi de zi? Inseamna ca mananci bine la popota. Inseamna ca e destul de eficient sa apesi pe niste butoane. Sa stii ca un razboi modern este pentru ofiteri o versiune experimentala a unor grafice, ecuatii, variabile cantitative, logaritmi etc. Este un laborator stiintific in aer liber. Cool, nu? Frica de moarte este amestecata si cu placerea de a distruge. Iti place sa pierzi jocuri, sa dai rateuri? Avem noi un prieten comun care nu ar da nimic in lume pe o infrangere rusinoasa la sah. Poate doar un alt joc, pana la victoria suprema, pana cand si-a demonstrat, dincolo de orice dubiu, superioritatea asupra ta, asupra mea. Ti-ar concede poate, pe un ton impaciuitor, ca esti foarte bun la sah, dar doar atata vreme cat te pozitionezi dupa el in ierarhia inteligentei. Ce spune asta despre el? Ii place sahul sau iubeste puterea de a fi mai bun decat altii la orice? Din atatea emotii primare se naste, in timp, crime razboinice. Si chiar crezi ca nu sunt temelia a tot ce este util pe lumea asta? Util, nu bun, observa! Nu cred ca intr-un conflict toti sunt loviti si lihniti, inspaimantati de moarte si sufocati de suferinta generala. Dupa 6 ani de razboi Berlinul a cazut in sange in aprilie 1945.
„Tind să cred că nici clientul bordelului nu este reprezentativ pentru condiția umană (în măsura în care există una). Omul care acceptă înjosirea de a consuma sexul ca pe o marfă, renunțând la întregul conținut sacru al actului sexual, este și el o victimă a unor condiții sociale și a unor traume personale.”
Daca as fi chinez, ti-as raspunde asa: „Esti crestin. Pentru noi sexul nu este sacru. Nimeni in China mea nu se gandeste ca din amestecul a doua trupuri se inalta vreo rugaciune zeilor, chiar daca zeii ar fi unii domestici.” Dar cum sunt un european cu stramosi bigoti (sau suntem), nu se poate sa te inseli. Iubirea exprimata carnal dintre un barbat si o femeie strapunge distanta dintre trupuri: sufletele sfaraie ca taciunele din care se desprinde mirosul de tamaie!
Apoi sugerezi ca unii se injosesc consumand sexul ca pe marfa. Replica mea de crestin este neta: oricine se lasa in voia trupului fara sa iubeasca se injoseste in ochii lui Dumnezeu si pacatuieste astfel fata de viata pe care doar El a suflat-o in noi. Nu de alta, dar sexul este sacru chiar si cand ne injosim, mai ales daca ne umilim in desfrau. Dar, gandeste-te, cata Marii Magdalene nepocaite nu se simt deconspirate la citirea acestor vorbe? Vor tuna si vor fulgera: „Barbari ce sunteti, oameni ai trecutului, Dumnezeul vostru este un tiran. Sexul este o chestiune privata ca suflarea mucilor sau defecarea. Nu va bagati in intimitatea noastra. Ne futem cu cine vreme, cand si unde vrem, pe ce suma vrem. Cine sunteti voi sa ne dictati ce facem? In numele carui Dumnezeu barbos si rau ne spuneti voi ce este binele?” Este vocea educatiei sexuale moderne. Auzi doar ce guturala si profetica este? Sfantul Pavel ar fi fost gelos. Nici el nu ar fi zis-o mai bine daca ar fi nu sfant, ci proxenet. E vocea comerciala a proxenetismului Anghele. Ea te invata ca nici o trauma emotionala nu te duce la bordel. Ea isi spune atat: „Ce dracu, fii tu insuti! Cumpara de la mine”.
Cererea si oferta: imposibil sa trecem si peste acest aspect. Trebuie sa depui un efort urias nu pentru a-mi argumenta, ci a-mi dovedi cu fapte ca cererea de sex nu ar porni din aceleasi simturi care iti spun ca un parfum, o friptura sau o masina au utilitate.
Cred că mă confunzi. În liceu eram şi eu labagiu, dependent de pornografie şi chiar dacă încercam să mă port cât de cât elegant cu gagicile care-mi picau în lumea reală, tot simţeam mândria imbecilă de a-mi număra cuceririle – da, pe degete! – cu un rictus de satisfacţie. De unde ştii tu că buna mea purtare nu era decât strategia raţională a consumatorului de pizdă care doreşte să păstreze o reputaţie cât mai bună pentru a-şi asigura consumul viitor. Nu sunt cu nimic un om mai bun decât marea majoritate, deci nu accept să mi-o retezi cu un astfel de cuţit de scopit.
Despre detaliile suferineţei soldatului violator n-are sens să o tot lungim şi să ne pierdem în comparaţii false: apăsatu de butoane al războiului modern are prea puţin în comun cu înfiptul de baionete în burtă. Dacă nu mă crezi, data viitoare când vrei o friptură de vacă, în loc să o iei din galantar du-te la un ţăran care taie viţelul şi roagă-l să te lase pe tine să mânuieşti cuţitul. O să vezi că evenimentul ţi se va imprima mult mai tare în creier decât „echivalenta” plimbare cu coşul prin supermarket.
Un chinez care nu a uitat de taoism mi-ar răspunde că sexul este într-adevăr sacru, la fel şi un indian, la fel, probabil, şi alţi indivizi din culturi despre care nu am suficient habar ca să mă pronunţ. E drept, poate că n-o să ne punem prea repede de acord cu ce înseamnă sacru, dar o să fim imediat de acord că sexul este o expresie a ceva ce depăşeşte actul în sine şi satisfacţia senzorială aferentă.
Cât despre cererea şi oferta de sex, am senzaţia că ne ascundem după deget. Sexul nu este un bun omogen de care avem toţi o nevoie omogenă. Poate că cuvintele cerere şi ofertă te-au îndemnat să gândeşti în direcţia asta. Mă refeream la cererea şi oferta feluritelor feluri de a face sex.
Poate greșesc eu, dar întotdeauna am bănuit că politicienii noștri se opun legalizării prostituției fiindcă cu mijloacele moderne ziariștii n au decât să se poziționeze în fața bordelurilor oficiale și să vadă cine trece pe acolo…
Ziaristi? Dar tu de unde crezi ca a facut Dan Diaconescu milioane de dolari? Frate-meu imi povestea cum a vazut un cont de 5 milioane de dolari al lui Dan Diaconescu. A stat, printre altele, cu camera de luat de vederi in fata bordelurilor deja existente, a inregistrat vreun cur de politician, apoi a urmat santajul…
Ce părere ai de homosexualitate?
O iubire ca toate celelalte, dar, avand in vedere uraciunea altora, o iubire riscanta, deci adanca.
„Trebuie sa depui un efort urias nu pentru a-mi argumenta, ci a-mi dovedi cu fapte ca cererea de sex nu ar porni din aceleasi simturi care iti spun ca un parfum, o friptura sau o masina au utilitate.”
Toate sunt subjugate sexului. Argumentul meu e la nivel biologic. Aici e si nivelul la care trebuie facuta diferenta dintre utilitate proximala si utilitate genetica, ca sa zic asa. Utilitatea proximala e foamea -> cererea de friptura. Utilitatea genetica e intr-un sens cauza ultima a senzatiei de foame, mentinerea organismului in viata cel putin pana la reproducere, ideal si mai mult.
Suntem sclavii ADN-ului recombinant.
Man, I don’t know what to tell you. Reductionismul asta molecular imi da o stare de greata… Can I puke?
Trebuia sa ma astept la apelul la reductionism.
Sunt neplăcut surprins de argumentația și concluziile acestui eseu în comparație cu scrierile precedente, deși are certe calități retorice și poate fi persuasiv, din păcate. La început spuneți că ‚nevoia sexuală’ este voluntară, oamenii având liber-arbitru în această privință, mai încolo însă dați de înțeles – cel puțin asta a fost impresia mea – că desfrâul ar fi ceva natural sau cum că s-ar regăsi ceva în natura umană care să înlesnească așa ceva („natura mea îmi dă ghes să o fac”, „Interzicerea unei nevoi naturale are ca revers […]”, „[…]consumării naturale a cererii sexuale.”). În lipsa unei discuții riguroase a ceea ce reprezintă natura umană, limitele ei și modalitățile prin care putem să ajungem la cunoaștere naturii umane nu vom face decât să legitimăm comportamente existente prin invocarea naturii umane ca sursă a diferitelor comportamente. Ar fi mai onest să cerem legiferarea anumitor obiceiuri cum ar fi prostituția motivând dorința proprie mai degrabă decât să construim o argumentație în jurul inevitabilității unui astfel de concluzii. Propunerea dumneavoastră de a crea o supapă generalizată prin comercializarea acestor nevoie vine ca o prelungire a cărților domnului Houellebecq („Extensia domeniului de luptă”, „Platforma” etc.) care promovează libertinajul, desfrâul—un nihilism camuflat până la urmă. Dacă propunerea dumneavoastră ar fi fost făcută într-o epocă de tip ‚victorian’ ar fi avut măcar atributul originalității, dar în zilele noastre în care capitalul și mecanismul publicității se bazează pe încurajarea poftelor trupești și exacerbarea ispitelor, deja o astfel de propunere nu-și mai are rostul pentru că lucrurile se apropie cu repeziciune de propunerea dumneavoastră.
„Singurul mod prin care o societate poate avea moravuri familiale trainice și o morală sexuală serioasă este de a asigura o supapă colectivă prin generalizarea actului sexual comercial.” Dacă ar fi așa cum vă explicați creșterea ratelor divorțului și respectiv declinul numărului de căsătorii per capita din România în ultimii ani? Cum poate un comportament care e fățiș împotriva familiei și a principiilor acesteia – fidelitate, răbdare – să fie tocmai sprijinul ei?
Crimele și infracțiunile aferente prostituției continuă și în țările unde aceasta s-a legalizat (http://www.spiegel.de/international/germany/human-trafficking-persists-despite-legality-of-prostitution-in-germany-a-902533.html), iar printre efectele acestei obsesii cu sexul din epoca prezentă se poate include și lipsa solidarității dintre semeni, ceea ce convine marelui capital; numai faptul că vă doriți o lume mai echitabilă ar trebui să vă poziționeze împotriva tranzacționării trupurilor ca marfă, chiar dacă la nivel personal, subiectiv aveți alte înclinații.
Nu neg că poftele trupești animează oamenii, ca de altfel și lăcomia, ura, indiferența, și că probabil nu există bărbați în generația noastră care să n-aibă nimic de ascuns în istoricul browserului de internet, dar a conferi legitimitate și a nu mai lupta împotriva desfrâului –chiar într-un mod ipocrit— mi se pare deosebit de periculos pentru societate și pentru om.
======================================
În final niște citate care încearcă să lămurească problema naturii umane:
„In everything on this earth that is worth doing, there is a stage when no one would do it, except for necessity or honor. It is then that the Institution upholds a man and helps him on to the firmer ground ahead. Whether this solid fact of human nature is sufficient to justify the sublime dedication of Christian marriage is quite an other matter, it is amply sufficient to justify the general human feeling of marriage as a fixed thing, dissolution of which is a fault or, at least, an ignominy. The essential element is not so much duration as security. Two people must be tied together in order to do themselves justice; for twenty minutes at a dance, or for twenty years in a marriage In both cases the point is, that if a man is bored in the first five minutes he must go on and force himself to be happy. Coercion is a kind of encouragement; and anarchy (or what some call liberty) is essentially oppressive, because it is essentially discouraging. If we all floated in the air like bubbles, free to drift anywhere at any instant, the practical result would be that no one would have the courage to begin a conversation. It would be so embarrassing to start a sentence in a friendly whisper, and then have to shout the last half of it because the other party was floating away into the free and formless ether. The two must hold each other to do justice to each other…” G.K. Chesterton, What’s Wrong with the World
„Very few people ever state properly the strong argument in favour of marrying for love or against marrying for money. The argument is not that all lovers are heroes and heroines, nor is it that all dukes are profligates or all millionaires cads. The argument is this, that the differences between a man and a woman are at the best so obstinate and exasperating that they practically cannot be got over unless there is an atmosphere of exaggerated tenderness and mutual interest. To put the matter in one metaphor, the sexes are two stubborn pieces of iron; if they are to be welded together, it must be while they are red-hot. Every woman has to find out that her husband is a selfish beast, because every man is a selfish beast by the standard of a woman. But let her find out the beast while they are both still in the story of „Beauty and the Beast.” Every man has to find out that his wife is cross—that is to say, sensitive to the point of madness: for every woman is mad by the masculine standard. But let him find out that she is mad while her madness is more worth considering than anyone else’s sanity.” G.K Chesterton – The Common Man
Mi-ati dat un link la un ziar german. Prostituatele din articol fugeau de saracie. Ne induiosaza fals problema sexualitatii comerciale, in timp ce saracia din tari ca Romania si Moldova nu indigneaza chiar pe nimeni. Alina o suge pe bani pentru ca semenii ei umanitari, crestin-ortodoxi, locuitorii de la tara din Romania si Moldova nu s-ar ridica nici din pat daca nu ar fi pentru o mica hotie, pensia si un paharel la carciuma din sat. Bineinteles ca cei mai indrazneti fug de foame ca Alina. Putea sa steaga la fund un pensionar austriac bolnav sau sa vanda la KFC. Daca ar fi crescut intr-o familie cu posibilitati materiale bune Alina ar fi invatat si poate ar fi plecat la studii la Berlin, nu la bordel.
Am continuat sa citesc materialul. Legislatia este insuficienta, dar problema este competitia crescuta din est, competitie capitalista care scada pretul marfii livrate. Nu este si acesta un fenomen de manual al eficientei alocative a pietei libere?
Nu acesta este capitalismul? Oricata legislatie ce ar umaniza sexworkingul ar fi in Germania, profiturile tind sa scada odata ce piata se umple de producatori. Problema este tocmai faptul ca fetele si pestii estici urasc legea, ca majoritatea populatiei unor tari ca Romania si Bulgaria. Ar face orice sa o eludeze, sa o calce in picioare. Hai sa fim seriosi: prostitutia cea rea din Germania nu este cu adevarat legala. Problema este mentalitatea de infractori, de borfasi ordinari a est-europenilor oriunde ajung in Vest. Ma refer la majoritatea lor. Si de ce sunt atat de frustrati si de salbatici? Cand cresti in saracie, cand vezi cum trebuie sa lupti pentru a supravietui incetezi sa mai ai mila de oricine.
Problema naturii umane? Nevoia neomogena de sex? Chiar asa? Pai, uitati-va la un rand doar din articolul antiprostitutie pe care mi l-ati trimis:
A line often formed outside Alina’s room. She says that she eventually stopped counting how many men got into her bed. „I blocked it out,” she says. „There were so many, every day.”
Wow, chiar asa? Da, exact asa.
Pasajele din G. K Chesterton (din care am citit cate ceva aparut la editura Humanitas) sunt hilar de naive. Crestinismul are o mai solida intelegere a naturii umane decat spiritul paradoxal al englezului excentric de G.K.C. Crestinismul crede ca suntem stricati si rai si ca ne putem mantui prin cainta si efort personal.
Adevarul este ca in fata usii Alinei s-a facut o coada de 18 ore, de 20 de ore de sex. Anormal, hidos, dement, oribil, desacralizat, traumatic, cutremurator? Nu, este doar real, rational de real.
Pingback: Michel Onfray – eticianul și politicianul (ne-economicianul) hedonist postmodern, urmașul direct al anticilor pre-postmoderni (manageri postmoderni avant la lettre) | liviudrugus
Pingback: Homo Ludditus – De-aia s-a inventat cafeaua…
bun blog,felicitari
„Și, totuși, prin faptul că o nevoie ca cea sexuală poate fi controlată social printr-o forță punitivă legitimă nu numai că nu explică inhibiția sexuală, dar o și complică imens.”
N-aș fi așa convins că asta e o regulă universal valabilă, faptul că frica de măsurile punitive e singura opreliște în cazul tuturor. Unii pur și simplu nu ar face ceva reprobabil dpdv sexual nici în absența oricărei pedepse sau constrângeri sociale.
Cei care nu sunt reprobabili in actiune din spirit moral neconstrans sunt egali la numar cu cei care ar comite violuri indiferent de pedepsele existente, adica putini.
Posibil, n-am făcut o statistică a lor, dar tocmai de aceea sunt cu atât mai relevanți, măcar din perspectiva variabilității individuale ~ omul care alege/reușește să domine naturalul.