Când istoria recentă le plânge de milă celor mai multe victime ale Gulagului sovietic (dar și românesc), să ne amintim că acești deținuți politici aveau în trecutul lor averi acumulate, mai mici sau mai mari, prin aceleași mijloace criminale ca oligarhii ruși de astăzi (sau elita politică a României actuale). Pentru cei lichidați nevinovați se poate aprecia că au căzut pradă excesului de zel al tuturor credincioşilor de partid. Fiecare bătaie aplicată sălbatic, fiecare confiscare este reacția la o tâlhărie odioasă pe măsura pedepsei aplicate. Să ne imaginăm un an 1917 pentru Videanu, Udrea, Năstase, Ponta și neamurile lor. Nu ar fi dreaptă pentru ei moartea prin împușcare? Lenin pedepsea doar o clasă socială renumită prin abuzurile sale până la a șaptea generație. În acest sens leninismul e teologie aplicată, cu recunoaşterea vinei politice pe post de remuşcare, căință şi spovedanie. Toți conservatorii sunt invitați să jubileze.
-
Articole recente
Categorii
- Bucurestenii (2)
- Capitalul vol. I de Karl Marx (11)
- Capitalul vol. II de Karl Marx (4)
- Capitalul vol. III de Karl Marx (7)
- Lecturi (154)
- Politice (98)
- Religie (1)
- Seria Poesis (9)
- Triviale (142)
Meta
Nu, de data asta nu cred ca aveti deloc dreptate. Mai intai ar trebui sa demonstrati ca absolut toti bogatii dusi in Gulag se imbogatisera pe cai ilegale si stiti ca asta e imposibil. Si chiar daca asa ar sta lucrurile crima (organizata de stat in cazul asta) nu ar avea nicio justificare. Sa nu-mi vorbiti acum de lupta de clasa…
„Fiecare bătaie aplicată sălbatic, fiecare confiscare este reacția la o tâlhărie odioasă pe măsura pedepsei aplicate.” Haideti, acum ati sarit de tot calul.
Va inteleg si va impartasesc exasperarea in legatura cu noii nostri imbogatiti dar cred ca in cazul ajunge puscaria si confiscarea averilor.
Cat despre faptul ca Lenin pedepsea „doar o clasa sociala renumita pentru abuzurile sale” va reamintesc de culaci.
E banal ce spun, leninismul e desigur o forma de teologie aplicata, dar mai ales exercitarea violentei politice de catre un stat terorist asupra propriilor cetateni.
Culaci apar dupa anul 1928, odata cu industrializarea lui Stalin. Lenin ii incrima doar pe hartie.
Telegrama lui Lenin pentru Comitetul Executiv al Sovietului din Penza din 10 august 1918 in care cere spanzurarea a 100 de culaci (Cartea neagra a comunismului, p.71) este un ordin de executare si nu o incriminare pe hartie, daca sunteti amicul exactitatii.
Mea culpa. 100 de culaci sunt o nimica toata fata de ce a urmat.
@Dan Miron:
Acum sa va raspund serios. Ipoteza mea, despre care nu am citit nimic scris pana acum, este ca o parte din condamnarile politice, realizate de statul creat de Lenin in dispret fata de ce se intelege prin drepturi ale individului, aveau o perfecta justificare nu numai din punct de vedere ideologic, ci si practic. Repet: e o ipoteza ce trebuie confirmata sau infirmata prin studiul aplicat al arhivelor judiciare. Nu cred sa se fi scris un studiu pe asa ceva, altfel decat cele incriminatoare bla bla bla. Dar daca, sa ne punem intrebarea, dar daca valul de ura care a explodat in 1917 (de „resentiment”, cum spune Tismanenau and co.) impotriva vechii elite avea si un miez de adevar ca urmare a marsaviilor, in dispret fata de lege sau drepturile ale omului, comise de acestea?
In ciuda fundamentelor (marxiste?), probabil ca dv. o sa sustineti ca tocmai de aia, aveti o gandire de tip out the box. Sunteti provocator, dar onest. De asta va citesc.
Interesanta ipoteza, dar foarte foarte riscanta. O parte din condamnarile, hm, care parte? Ce intelegeti prin justificare ideologica? Dar justificare practica? Vreti sa spuneti ca, sa zicem, crearea unui stat de tip nou presupunea eliminarea obligatorie si completa a elitelor celui vechi? Pai, asta nu va plaseaza tot in zona ideologiei? Teroarea rosie (chiar daca va displace termenul) a maturat nu doar vechea elita imorala si ilegitima, daca vreti, ci cam tot ce i s-a impotrivit, inclusiv o parte din biata clasa muncitoare si taranimea.
Vreti sa sugerati ca in alte conditii, intr-o alta tara si nu in retardata Rusie, valul de ura n-ar fi fost poate la fel de mare? Cum o sa demonstrati asta? Apoi sunt curios cum credeti ca veti avea acces la arhivele judiciare? Si daca asta ar fi posibil ce anume tip de informatii v-asteptati sa gasiti acolo? Cum veti demonstra acuratetea si veracitatea inregistrarilor?
Ultima chestiune. Cum o sa evitati obisnuita capcana a istoricilor: am o ipoteza de lucru originala si voi cauta tot ce-mi trebuie pentru a-i demonstra valabilitatea, neglijand constient sau nu informatiile care nu o vor confirma?
Hei, era doar o intrebare, nimic mai mult. Poate exista deja studii scrise de profesori formidabili din universitatile reputate ale lumii.
Intrebarea mea poate fi formulata succint astfel: oare o revolutie politica, inteleasa ca o schimbare radicala a legislatiei si a organizarii statale (nu discut principiile din spatele acestei schimbari, ci constat nevoia schimbarii), nu este cauzata de o realitate economica, sociala pe care revolutionarii o descriu precis in critica lor demolatoare? Oare sangele care se varsa dupa, mai ales intr-o forma codificata juridic de noul stat, cu probatoriu propriu-zis, nu este pedeapsa intarziata, intr-un alt stat si sistem judiciar, pentru o infractiune comisa si ramasa nejudecata in ordinea vechiului regim? Se poate totusi sa spun tampenii acum. Lucrurile sunt incetosate oarecum si pentru mine. Trebuie sa mai reflectez.
Hm, atunci revolutia asta ar fi un soi de pedeapsa a lui Dumnezeu, a zeilor, a Evolutiei, a Istoriei sau a cui vreti? O (auto?)reglare a echilibrului lumii grav afectat de hybrisul unei elite samavolnice? Miroase a teodicee laica, daca acceptati termenul. Sunt de acord ca n-ar strica sa mai reflectati, dar in niciun caz sa renuntati la proiectul dumneavoastra. Ati citit K. Popper, nu? O provocare, pentru a evita autoconfirmarea, despre care vorbeam data trecuta (cautarea dovezilor care v-ar sustine teza) formulati o conjectura si apoi cautati dovezi impotriva ei.
„Logica stiintifica” zace necitita, desi sunt familiarizat cu ideile de baza. Dar apuc eu sa o citesc pana mor.