Biografia unei țări

Cartea lui Oliver Jens Schmitt, Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și căderea ,,Căpitanului” (Editura Humanitas, 2017) ridică o serie de întrebări legate de modernizarea culturală a României moderne. Oliver Jens Schmitt nu este interesat de o analiză structurală a societății românești, cu toate că biografia sa nu abundă în focalizări psihologice sau în prezentarea unei traiectorii biografice unice. Istoricul austriac apare ca direct preocupat de contextul național extins al anilor 1919-1938 în România și de moravurile politice autohtone, păstrându-l, însă, în centru pe omul Zelea Codreanu. Cum se poate defini succint fascismul românesc după Oliver Jens Schmitt? Acesta este o emanație radicalizată a tradiționalismului popular românesc de dinainte de 1914, îngemănat cu elemente specifice conservatorismului agrarian de după 1880 din Europa Centrală și de Est. Pilonii ideologiei fasciste la români sunt, în ordine aleatorie, următorii: 1) naționalism etnic visceral, dublat de xenofobie, 2) antisemitism religios și 3) ortodoxia ca guvernare ideală de stat, un fel de elite teocratice legitime. Odată cu fondarea României Mari, șovinismul românesc capătă proporții gigantice, minoritățile conlocuitoare, constituind 30% din populația țării, dar și regionalismul neamului neomogen, fiind suspectate și detestate politic și cultural. Antisemitismul, deși, repetăm, religios, atestă viziunea anticapitalist romantică, etanș-reacționară, a păturilor de târgoveți, funcționari mici și medii, țărani prosperi și personal ecleziastic din România. Evreul este numaidecât asociat cu dominația banului, a creditului și dobânzii cămătărești, a cosmopolitismulul urban, a industrializării și științei moderne. Orașul e sălașul Diavolului străin. Igiena și educația formală sunt acuzate, implicit, de spirit ,,jidănesc”. Ortodoxia, ca formă de viață sătească, campestră, analfabetă, colectivist-gregară, de rugăciune și posturi aspre în vederea celei de-a doua veniri a lui Mesia, cimentează excepționalismul românesc fictiv. Cu toate acestea, dacă fascismul s-ar fi redus la aceste câteva idei ordonatoare, atunci am fi avut un partid parlamentar, Liga Apărării Național Creștine, condusă programatic de A. C. Cuza încă de dinainte de anul 1914. Aici se poate afirma că A. C. Cuza este personalitatea cea mai îngroșată a ideilor politice prezentate în epocă de sămănătorismul lui Nicolae Iorga, o versiune ideologică atenuată și hipertalentată a profesorului din Iași. Ceea ce aduce Legiunea Arhanghelului Mihail, rebotezată Garda de Fier și reprezentată de partidul ,,Totul pentru Țară”, este un plus de violență teroristă, organizare civilă paramilitară și un antiparlamentarism totalitar. Oliver Jens Schmitt vede în succesul mișcării lui Corneliu Zelea Codreanu rezultatul colaborării generale a partidelor politice românești cu gruparea legionară: de la procesul ucigașului prefectului Manciu, în care criminalul de Corneliu Zelea Codreanu scapă nepedepsit, până la împușcarea prim-ministrului liberal I. G. Duca în decembrie 1933, statul român sprijină, incită la și se lasă inoculat cu practici și politici legionare. Personalități parlamentare ca Alexandru Vaida-Voievod, Iuliu Maniu și, până la un punct, chiar și regele Carol al II-lea, au încurajat mișcarea legionară și blocul fascist din care făcea parte. Corneliu Zelea Codreanu și A. C. Cuza se aflau într-o rivalitate acerbă pentru putere în România anilor 1930-1938, dictatura regală armonizând autoritar și dizolvând politic ambele direcții de acțiune. Sponsorii Gărzii de Fier nu sunt numai membrii săi cotizanți din păturile de mijloc, ci și mari industriași locali. Influența germano-italiană în politica internă crește semnificativ în România după 1935, dar legionarismul este creația ideologică cea mai românească din cele existente până atunci. Siguranța, poliția, jandarmeria luptă împotriva partidelor de extremă dreaptă doar atunci când nu primesc ordin să supravegheze sau să se alieze conjunctural cu Garda de Fier. Spectrul fascist se lărgește considerabil, până la nivelul întregului establishment politic în jurul anului 1938. Clerul, aparatul judiciar și cel de ordine internă, funcționărimea și profesorimea statului sunt pas cu pas mai legionare în gândire, acțiune și crez. În ciuda luptei retorice împotriva politicianismului, expresia corupției banului ,,evreiesc”, legionarii stabilesc relații când de dușmănie, când amiabile cu autoritățile statului. Comerțul și restaurantele legionare sunt cauționate de puterea suverană.

În acest climat de amestecuri și delimitări incerte, dar, totuși, unul fascist, personalitatea Căpitanului reiese ca fiind una contradictorie. Crescut într-o familie naționalistă din Bucovina, educat în spiritul cazon al liceelor militare, ortodox aplecat spre misticism, sportiv, auster, om al faptei, nu al studiului, Corneliu Zelea Codreanu, cavalerul-haiduc al ortodoxiei moldo-valahe, capotează după 1933 din pricina nesiguranței sale politice. Căpitanul nu era un intrigant ambițios, un strateg politic ingenios, un demagog pesuasiv sau un cap ideologic proeminent. Misticismul ortodoxist, reprezentat de cultul morții sacrificiale (Cordeanu – să nu uităm – moare ca un martir legionar) și de disprețul pentru lucrurile materiale, dispreț dus până la pasivitate și dezinteres penru organizarea de partid, se acutizează în anii când mișcarea sa crește numeric și devine cea mai populară grupare politică de masă din România interbelică. Falsificarea de către guvern a alegerilor electorale din 1937 nu reușește să stăvilească avântul Partidului ,,Totul pentru Țară”, în spatele căruia se aflase ca lider și organizator bătrânul general Cantacuzino-Grănicerul, liderul legionar care făcea legătura dintre tinerii fasciști și vechi familii boierești românești. Moartea sa naturală, alături de cea în acțiune a eroilor fasciști Ion Moța și Vasile Marin, a constituit un spectacol politic de excepție, îmbinarea dintre legionarism și ortodoxie atingându-și poate punctul culminant în acest moment. De altfel, Oliver Jens Schmitt accentuează delirul colectiv provocat de așa-numita minune de la Maglavit ca punctul terminus de după care legionarismul devine ideologia dominantă în România interbelică. Sărăcia, ignoranța, frica de schimbare și incertitudinea morală aduse de lumea modernă îi determină pe milioane de români să fie de acord cu – sau să fie deschiși la – forme politice fasciste. Mai mult de atât, caracterul antibolșevic și teama identitară de Uniunea Sovietică a legionarismului sunt politică de stat autorizată încă din 1918 în România. Legiunea este anihilată din pricina incapacității lui Corneliu Zela Codreanu de a lua o poziție clară față de regele Carol al II-lea, cel mai corupt politician interbelic, și instituția monarhiei. Zelea Codreanu este un monarhist devotat tradiției regale românești de după 1866, dar, în anumite momente ce au urmat anului 1933, acesta devenise un alt politican anticarlist. Având în vedere această ambivalență ideologică și creștinismul renunțării pe care îl practica visător Căpitanul în anii 1936-1938, legionarii, facționalizați în interior, îi scapă de sub control. Propensiunea spre violență și răsturnarea ordinii politice vor fi capitalizate de gruparea bănățeanului Horia Sima și de liderul militar Ion Antonescu, imediat ce dictatura lui Carol al II-lea, inspirat la orice nivel de legionarism, se prăbușește în septembrie 1940. Se poate spune că fascismul triumfă în România începând abia cu anul morții lui Corneliu Zelea Codreanu. Mărturiile și documentele aduse ca dovezi de Oliver Jens Schmitt demonstează dimensiunea largă, de masă, dar și pe cea instituționala a legionarismului autohton, fie și acesta degrevat de figura legendară a Căpitanului.

Cercetatorul austriac merge ceva mai adânc în monografia sa. Acesta susține că legionarismul ar fi devenit cu adevărat agresiv atunci când baza sa de adeziune țărănească a fost încet-încet înlocuită de una muncitorească. Proletarii sunt răspunzători, alimentați de un stângism primar, ,,social-revoluționar”, de activitățile din ce în ce mai crude, mai sălbatice și mai anarhice ale legionarilor după 1938. Credem că aceasta este o interpretare alimentată de prejudecăți ideologice de tipul ,,nazismul este totuna cu stalinismul”, curente în discursul de dreapta românesc post-1989. Corpul Muncitoresc Legionar a fost încercarea propagandistică, și nu numai, a radicalilor de dreapta autohtoni de a coopta membri din clasa angajaților industriali, dar să ne aducem aminte că partidul comunist a fost interzis în perioada interbelică, membrii săi condamnați la ani grei de închisoare politică, grevele înăbușite în sânge, iar orice formă de publicitate a ideilor de stânga agresată tocmai de vulgata fascistă atât de răspândită și susținută în România. Bolșevismul, marea finanță și francmasoneria erau gemelare din perspectiva paranoică, ilogică și falsă a inamicilor lor doctrinari. În vreme ce statul susținea sau retraducea în limbaj birocratic corpusul doctrinar fascist, Carol al II-lea emulându-l fără succes, după 1938, pe Benito Mussolini, social-democrația nu putea supraviețui în atmosfera publică românească.

Pe de altă parte, Oliver Jens Schmitt trasează just istoria moștenirii legionare în național-ceaușismul comunist. Nicolae Ceaușescu prezida un regim de stânga care folosea simbolic mijloace legitimatoare de inspirație legionară. Pe măsură ce regimul său personal se apropia de final, Nicolae Ceaușescu susținea un naționalism etnic românesc fascistoid și o viziune organicistă a vieții politice în România de sorginte legionară. Legionarii în etate, care au trecut prin temnițele staliniste ale anilor 1950, îl simpatizau pe Nicolae Ceaușescu, în care, exceptând ateismul oficial al regimului, identificau un lider solidar cu învățăturile lor politice. În definitiv, lozinca ,,totul pentru Țară” se poate aplica cu ușurință și regimului de industrializare forțată național-ceușistă. Volumul Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și căderea ,,Căpitanului” este, fără îndoială, una dintre cele mai serioase și credibile cărți de istorie modernă scrise despre spațiul românesc.

Despre vicuslusorum

Truth seeker
Acest articol a fost publicat în Lecturi și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s