Mediocritate neispasita si ceva grotesc pe deasupra

Orice mediu isi pune pecetea asupra psihicului. Daca traiesti printre hoti, ajungi, fara participarea ta, sa ai repere si reflexe de talhar, chiar si de n-ai subtilizat nimic de cand te stii. Cand un ansamblu de valori pana atunci straine navalesc in sfera ta se produce o ruptura de adancime: ceea ce este exterior devine parte din posibilul lumii tale. Nu mai esti doar un intreg, ci un intreg cu o unitate probabila in plus.

De aceea, de ceva vreme incoace am devenit indolent si delasator in Romania asta puturoasa in care traiesc. Ma uit in jur si observ cu coada ochiului cum cretinii sunt apreciati sau li se permite sa isi faca jalnica treaba in continuare. Sunt multi pusi pe sterpeleala de merite. Nimeni nu discuta fatis realitatea (de teama sau din obisnuinta?), iar cine o face ajunge vag nefrecventabil pentru incisivitate sau chiar “idealist”. Nu ca eu nu m-as fi conformat de la o vreme. Ba chiar am ajuns sa ma compar in unele clipe, vazand spledoarea coruptiei generale, indeajuns de atragatoarea si remuneratorie, cu tot soiul de lachei si valeti. Il vad pe un analfabet stalcind un cuvant, capat o satisfactie de sine prosteasca. Ma ia prin surprindere vanitatea de care dau dovada fara sa vreau si stiu in inima mea (bucuroasa ca un calut ce tropaie pe loc) ca ma manjesc mai abitir cand ma asociez mental cu unii si altii: cu baietii de la benzinarie, cu opinile unora din revistele colorate, cu bagaboantele de pe strazi. Si capat un adaos comercial de respect moral in raport cu mine insumi: un amor propriu usor excitabil. Este aidoma acelor momente cand te imaginezi uns cu alifie divina deoarece ai un SonyVaio/Macbook si nu banalul Toshiba (cu toate ca operatiunile sunt aceleasi: verifici mailul, intri pe Fakebook, citesti presa etc.), deasupra consumatorilor comuni, doar ca in plan al calitatilor sufletesti pe care ti le atribui cu larghete nobila.

Dar cine procedeaza altminteri? Deja ma impunge in coaste vanitatea suprema a omului multumit de sine pentru ca isi pune problema de a fi mai mult decat altii. Doamne, cat de idiot sunt!

***

Un prieten imi povestea azi cum un japonez, nesimtindu-se nici barbat, nici femeie, a decis, contra sumei de 1000 si ceva de dolari, sa-si extirpe organele genitale. „Omul” se cheama Mao Sugiyama si are 22 de ani, de profesie bucatar. Intre timp, organele i-ar fost gatite si 5 degustatori au incercat ofrandele lui Mao, intr-un exercitiu de canibalism care mi-a provocat greata.

Nu am sa incalc in veci in Japonia. Ce tara bolnava poate produce asemenea delicii estetice? Desigur, poporul care a inventat sinuciderea ritualica si eroica, dar si celebrul bukkake.

***

Impulsul vital prin excelenta, ceea ce Nietzsche numeste vointa de putere (Wille-zur-Macht), consta dintr-o eliberare intensa de o suprapotenta nesatisfacuta. Dorintele sunt pofte care isi asteapta explozia, emotia si vulcanul care asteapta sa se reimprospateze in strafunduri. Scriem, speram, muncim si ne reproducem pentru a scapa de o pofta de viata care ne apasa. Iar creatia tine de despovararea unui exces. De aici si bucuria de a trai.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s