Capitalul, vol. I: Mașinismul și marea industrie (8)

[Am citit articole de presă în ultimul an în care unii tineri lectori români criticau pe o voce superioară tipul de cotare ISI în mediul universitar global. Un adevărat intelectual, susțineau ei, nu este cineva care scrie pentru un public select, în reviste  științifice obscure în care ne cităm convenabil unii pe alții ca să acumulăm punctaje, ci un om util comunității, de parcă sistemul universitar american, fundamentat pe cercetare de înaltă valoare unde articolele în reviste ISI estimate la un înalt nivel au o pondere enormă, nu ar fi util societății.

Aceste aberații convin unei societăți înapoiate. Când intelectualul public contează mai mult pentru mentalitatea publică decât cercetătorul specializat, atunci vorbim de o societate care nu lărgește câmpul cunoașterii cu nimic (aici aș cita Despre idei & blocaje, dacă autorul ei nu ar fi chiar boala pe care o descrie). De ce cele mai bune universități din România nu prind nici topul primelor 500 din lume? Pentru că nu se vrea cercetare în România, ci jurnalism cu aere academice. Invocarea sumelor mici investite în sistemul academic este doar o parte a problemei. Cealaltă o asigură teama de a fi expus criticii nuanțate, dar și sterilitatea de a nu putea veni cu idei noi, cu ipoteze științifice încă netestate. În România, mulți profesori universitari sunt la fel de diletanți ca mine și nu-i jenează penibila situație. Dacă aș introduce 50-60 de note de subsol la rezumatul meu din Capitalul, volumul I, și aș furniza o bibliografie obligatorie de 20 de titluri (ceea ce e ușor când despre Marx s-au scris sute de cărți), deja aș avea un suport de curs, iar diletantismul meu pe față ar fi brusc estompat în România. În Occident m-aș lovi de câteva filtre nu dure, ci de bun-simț, care pentru mediul academic românesc toxic și semidoct sunt adevărate probe de baraj.

Spun toate acestea cu amărăciune. Mă uitam pe blogurile unor americani care au scris la rândul lor despre Marx în același mod serios și la obiect ca mine. Secțiunea comentarilor m-a făcut să roșesc de stânjeneală. Publicul punea întrebări pertinente, nu deturna sofistic discuția, nimeni nu ataca pe nimeni, persoanele se tratau cu încredere și urbanitate. Să menționez că vedeam articole întregi cu 20-30 de comentarii mai lungi și mai inteligente decât conținutul despre care se discuta aprins, semn că publicul este activ și interesat de un schimb de idei interesant? Ce au americanii și nu au cititorii mei? Iar americanii sunt, pentru mulți români cu studii superioare, acea națiune ignorantă care mănâncă fast-food. Pentru americani, noi suntem doar o țară mică și subdezvoltată din estul european.

Drept probă, uitați-vă la ce s-a comentat pe blogul meu despre Marx până acum. Când nu bate vântul, încep diversiunile malițioase. Aici ne aflăm noi ca societate, într-o crepusculară fundătură. Eu sunt în fiecare secundă conștient că dacă nu ne schimbăm cât mai curând, vom dispărea ca limbă și popor. Pentru mine, căutarea unei soluții la problemele noastre comune este lupta mea pentru existență, războiul meu cu toată lumea. Iar dacă va fi nevoie, îi voi salva și pe alții pe drum sau ei pe mine, cine știe?]

Scopul mașinilor în sistemul capitalist nu este acela de a scurta timpul de muncă al angajaților. Pentru Marx,

„menirea lor este să ieftinească mărfurile și să scurteze acea parte a zilei de muncă de care muncitorul are nevoie pentru sine însuși, pentru a prelungi cealaltă parte a zilei lui de muncă, pe care el o dă capitalistului în mod gratuit. El este un mijloc pentru producerea de plusvaloare.”

Orice istorie a tehnologiei moderne ne arată că încă din perioada victoriană, schimbările tehnologice erau de la o perioada la alta adevărate revoluții științifice. Ritmul schimbării tehnice era răvășitor. Marx era conștient de o realitate pe care o trăia nemijlocit. Pentru pozitivismul generației sale, tehnologia de astăzi nu ar fi fost uimitoare, ci dovada că știința poate schimba societatea din temelii. Primele romane SF sunt contemporane cu Marx însuși.

„Mașina, de la care pornește revoluția industrială, înlocuiește pe muncitorul care mânuiește o singură unealtă, cu un mecanism care operează deodată cu un mare număr de unelte identice sau de aceeași speță și care e pus în mișcare de o singură forță motrice, oricare ar fi forma ei.”

Produce mașina plusvaloare? Nu. Face ea munca umană inutilă? În mare măsură, da. Cum se poate întâmpla așa ceva?

„Trebuie să observam în primul rând că totdeauna mașina intră în întregime în procesul de muncă și numai în parte în procesul de valorificare. Ea nu adaugă niciodată mai multă valoare decât pierde în medie prin uzarea ei.”

Mașina lucrează totuși pe gratis pentru capitalist, tot la fel ca forțele naturii. Vântul mișcă moara de vânt la fel cum legile naturii țin mașina în mișcare.

Marx susține că mășina valorează exact atâta forță de muncă omenească cât înlocuiește. Dar cum forța de muncă produce mai mult decât valorează în salarii, mașina nu produce mai multa muncă decât prețul ei inițial. Pentru Marx, prețul unei autoturism este egal cu forța de muncă pe care o înlocuiește, chiar caii-putere. Mașinăria nu poate munci peste limitele sale de cost. De aici noțiunea de amortizare, prin care capitalistul recuperează investiția inițială din cauza uzurii aplicată mașinii. Mașina își conține în sine valoarea de muncă sub formă de preț, ea nu aduce profit. În același timp, alte mașini mai productive scad cantitatea de forță de muncă pe care o înlocuiesc alte mașini. Tehnologia este în competiție atât cu angajații, cât și cu alte tehnologii în procesul producției. De asemenea, ar trebui amintit că impulsul pentru inovarea tehnică în industrie provine dintr-o forță de muncă puțină.

De aici deducem că mașinile sunt uneori mai costisitoare decât forța de muncă umană. De ce ai cumpăra o tehnologie care înlocuiește 1000 de muncitori, când ei pot munci pe un salariu sub prețul mașinii, furnizând plusvaloare?  Răspunsul este că timpul socialmente necesar și competiția capitalistă nu-ți permit să nu te retehnologizezi constant.

Pentru Marx,

„productivitatea mașinii stă în raport invers cu mărimea porțiunii de valoare pe care aceasta o transmite produsului. Cu cât e mai lungă perioada în cursul căreia ea funcționează, cu atât mai mare este masa produselor asupra cărora se repartizează valoarea adăugată de ea și cu atât mai mică este partea de valoare pe care ea o adaugă fiecărei mărfi în parte.” (p. 372)

Totuși, într-un mod indirect și neplăcut, mașina produce plusvaloare relativă.

„Mașina produce plusvaloare relativă nu numai prin aceea că devalorizează în mod direct forța de muncă și o ieftinește în mod indirect prin ieftinirea mărfurilor care intră în reproducerea ei, dar și prin aceea că, atunci când este introdusă pentru prima dată, în mod sporadic, ea transformă munca utilizată de posesorul mașinii în muncă potențată, ridică valoarea socială a produsului peste valoarea sa individuală și-i dă astfel capitalistului posibilitatea de a înlocui valoarea pe o zi a forței de muncă cu o parte mai mică din valoarea produsului zilnic. În timpul acestei perioade de trecere, exploatarea mașinistă rămâne un fel de monopol, câștigurile sunt deci extraordinare și capitalistul caută să profite cât mai mult posibil de această <<epocă a primei iubiri>> printr-o prelungire cât mai mare a zilei de muncă. Mărimea câștigului mărește nesațul după câștiguri și mai mari.

Odată cu generalizarea mașinii în aceeași ramură de producție, valoarea socială a produsului mașinii scade până la mărimea valorii sale individuale și se face simțită legea după care plusvaloarea nu-și are originea în forțele de muncă pe care capitalistul le-a înlocuit cu mașina, ci, dimpotrivă, în forțele de muncă pe care le utilizează la mașină. Plusvaloarea se naște numai din partea variabilă a capitalului, și am văzut că masa plusvalorii este determinată de doi factori, anume rata plusvalorii și numărul de muncitori utilizați în mod simultan.” (pp. 374-375)

Ce nu pot eu găsi acceptabil în acest punct al argumentului este următoarea circumstanță: dacă tehnologizarea scade valoarea socială a forței de muncă, Marx vorbește imediat de o „prelungire forțată a zilei de muncă.” Dar dacă numărul muncitorilor scade, cum se poate observa prin transformarea în șomeri a forței de muncă după apariția unor mașini care să le înlocuiască munca prin una cu mai mare productivitate, de ce forța de muncă ar mai fi necesară? De ce nu ar fi posibilă o fabrică în care „managerii” supraveghează tehnologiile, iar numărul de angajati nu ar fi prezenți în producție? Dacă avem doar capital constant care produce cu profit și capital variabil inexistent, cum putem afirma că plusvaloarea provine doar din forța de muncă umană?

Fie Marx greșește aici, cu consecințe grave pentru întreaga sa teorie economică, ori nu este suficient de explicit. Pe de altă parte, dacă luăm în calcul ce spune Marx, că amortizarea unei mașinării este chiar valoarea ei la prețul de achiziționare, atunci forța de muncă este necesară pentru a fi muncită în parte pe gratis, adică exploatată.

Într-o lume în care toți capitaliștii ar avea aceleași tehnologii și forță de muncă zero, profitul este ca inexistent. Dar dacă accesul la tehnologie crează plusvaloarea? Cine pune primul mâna pe cele mai noi tehnologii de producție, până ce competiția vine să recupereze din spate, ar face ca forța de muncă să devină inutilă. Dar, iarăși, prețul mașinăriei este chiar valoarea în marfă pe care o produce acea mașină.

Dar dacă mașina valorează 1,00000 de euro ca preț pe piață, dar produce 1,000,000 de euro în procesul producției, fără ajutorul forței de muncă umane? Atunci cel care vinde o tehnologie la un preț de 10 ori mai mic decât valoarea sa industrială trebuie să fie un idiot, ceea ce îmi vine greu să cred că se întâmplă într-o piață capitalistă atât de rapace și competitivă ca cea reală.

Munca umană este deci intensificată deoarece este necesară în crearea de plusvaloare. Prelungirea zilei de muncă este condiția necesară de la începuturile vitrege ale capitalismului.

Ea poate fi redusă în mod relativ prin legislații convenabile. Ziua de muncă este prin lege de 8 ore, redusă de la alte lungimi care azi ne-ar speria, dacă a munci peste program nu ar fi deja o practică.

Dar capitalistul nu a facut această concesie pe nimic.

„Primul efect al reducerii zilei de muncă se întemeiază pe legea, de la sine înțeleasă, după care eficiența forței de muncă stă în raport invers cu timpul activității sale. În cadrul anumitor limite se câștigă deci în grad de intensitate ceea ce se pierde în durată.”

Aici Marx intervine cu o expoziție istorică a luptei pentru o lege a reducerii zilei de muncă. Imediat după, tot Marx ne expune regimul de fabrică din secolul al XIX-lea, care numai interesant nu era.

„Subordonarea tehnică a muncitorului către mersul uniform al mijlocului de muncă și compoziția particulară a organismului de muncă din indivizi de ambele sexe și de cele mai diferite vârste creează o disciplină de cazarmă, care evoluează până ce devine regimul de fabrică desăvârșit și care dezvoltă în mod complet munca de supraveghere de care am vorbit mai sus și deci, în același timp, împărțirea muncitorilor în muncitori manuali și supraveghetori ai muncii, în simpli soldați industriali și în subofițeri ai industriei.”

Chief Executive Officer? Chief Operations Officer? Chief Financial Officer? Producția capitalistă este cea mai puternică armată din istoria omenirii. Numai astfel s-a creat revolta luddiților, în lupta dintre muncitori și mașini. Dar Marx nu urăște mașinile.

„Contradicțiile și antagonismele inseparabile de aplicarea capitalistă a mașinii nu există, pentru că ele nu rezultă din mașina însăși, ci din aplicarea ei capitalistă!”

Tot mecanizarea este responsabilă pentru o creștere succesivă a diviziunii muncii, de neatins în faze istorice revolute. Și din mecanizare rezultă o masă apreciabilă de șomeri.

„Transformarea continuă a muncitorilor din țările marii industrii în <<populație excedentară>> promovează emigrarea în stil mare și colonizarea unor țări străine, care se transformă în izvoare de materii prime pentru metropolă, așa cum Australia, de pildă, s-a transformat într-un izvor de lână.”

Pentru Marx, munca automatizată a distrus clasa țărănească din toate societățile agrare, iar întregul proces istoric este detaliat de german pe parcursul a câteva zeci de pagini, peste care trec, păstrând doar ideea centrală.

Tot mecanizarea este vinovata de „armata de rezervă” a capitalistului, adică șomerii care-și caută un loc de muncă pe piață. Prin rata șomajului mai mică sau mai mare, angajații sunt controlați de capitalist prin simplul fapt că sunt forță de muncă interschimbabilă. Muncitorul își pierde individualitatea pe măsură ce munca sa este mai ușor de înlocuit de un angajat posibil, adică de un șomer în așteptare. Orice muncitor este doar marfă în forță de muncă pentru cererea capitalistului. Salariile sunt astfel determinate mai ales de potențialul de a înlocui forța de muncă existentă prin una mai ieftină. Și ce capitalist nu ține remunerațiile jos în raport cu profitul câtă vreme angajatul știe că oricând ar fi concediat va fi la fel de repede înlocuit? Cu cât o societate este mai bogată, cu atât capitalul său constant va fi mai mare. Cu cât capitalul constant va fi mai mare, cu atât clasa angajaților va constitui de la sine o armată de rezervă a șomerilor, capabilă oricând să intre pe piață. Cu cât capitalul variabil va fi mic, cu atât rata productivității va fi mai mare, iar profitul mai mic (subiectul va fi reluat la alt nivel în volumul III).

Cum deja ne apropiem de finalul Capitalului, volumul I, Karl Marx va rediscuta, de data aceasta împreună și în mod intensiv, producția plusvalorii absolute și a celei relative.

Realizarea profitului în capitalism este, din câte se pare, suma tuturor drumurilor pe care am mers până acum. Discuția va avea loc cu prima ocazie.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Capitalul vol. I de Karl Marx și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Capitalul, vol. I: Mașinismul și marea industrie (8)

  1. anon zice:

    Un sfat > faceti o categorie noua. sau o alta pagina, si puneti articolele astea in ordine crescatoare.

  2. vicuslusorum zice:

    Merci de sfat. Din pacate, nu stiu sa le ordonez crescator decat prin numerele din paranteze, 1, 2, 3, 4… Categoria am creat-o. Sunt sigur ca acum vom vedea mai multi cititori activi!

  3. liviudrugus zice:

    Inainte de a ajunge la prezentarea ideilor marxiene, sincere felicitari pentru prima parte a articolului. Și Dragos Ciuparu a pus un diagnostic corect stării cercetării din România.

    • vicuslusorum zice:

      Poate de aceea ma feresc sa intru pe platforme cu „jurnalisti” din mediul academic. Pur si simplu, am observat cu stupoare ca aceleasi mesaje care nu ucid pe nimeni la mine pe blog (ba chiar sunt prietenoase), ajung sa fie banate, ridiculizate cu aroganta pe aceleasi platforme.

      Nu vreau sa dezvolt vreo manie a persecutiei, dar persoana mea comentand deranjeaza. Si asta fara sa injur, fara sa atac. Oare de ce?

      Un universitar clujean cu care m-am aflat prins intr-un dialog contradictoriu, dar normal, a plecat dezgustat din dialog. Fara sa-i fac nimic.

      Ce ma uimeste la dvs., domnule profesor, este ca inca dinainte sa-mi cititi blogul, mi-ati dedicat ditamai articolul dur pe seama unui articol de-al meu aparut in presa culturala. Deci ma cunoasteti cu numele real. Nu m-a suparat interventia dvs. de atunci, mi-ar fi facut placere sa va raspund, dar anonimatul meu ma obliga sa tac din gura.

      Dar asta-i alta socoteala!

      Eu pledez pentru dialogul absolut. Este nevoie disperata in Romania sa dialogam.

  4. liviudrugus zice:

    Puteti sa-mi raspundeti pe adresa personala. Și eu ador dialogul. De altfel dialogul nu are rost decât atunci când este ceva de clarificat, de apărat, de combătut. În altă ordine de idei, detest anonimatul, dar fiecare are propriile motive pentru care își ascunde identitatea. Și pentru că tot m-ați stârnit: am criticat adesea acea atitudine intelectuală care se dorea a fi ”științifică” și singura acceptabilă prin înjurarea lui Marx. Marxismul poate fi criticat din multe unghiuri și poziții, dar opera lui Marx trebuie citită înainte de a fi criticată. Iar Marx gânditorul este un model demn de urmat, chiar dacă ideologiile celor care i-ar prelua modelul de activitate intelectuală pot fi chiar antitetice cu ideologia marxiană. În 1990 am scris câteva articole în care îmi exprimam dezacordul față de scoaterea lui Marx din toate programele universitare, ca și cum toate ideile lui ar putea fi anihilate prin ignorare. Abia după cca un deceniu, Marx a început să fie inclus în programe. Cenzurarea lui Marx mi-a confirmat că lovitura de stat din decembrie a fost una eminamente bolșevică.

    • vicuslusorum zice:

      Voi vedea cu raspunsul pe adresa personala. Oricum, se refera la un subiect depasit pentru mine.

      Nu stiu ce sa va spun. Eu am intrat in clasa I in septembrie 1993. De unde sa stiu cum era Marx predat in Romania? Dar parintii mei au studii superioare.

      Unul din parinti este economist, iar cunostintele sale legate de Marx sunt chiar hazoase. Stie si acum 3-4 patru citate. Unul cu religia si opiul, celalalt cu acumulari cantitative care duc la salturi calitative, altul cu fiecaruia dupa nevoi bla bla bla. Cam jalnica cateheza marxista pentru niste fosti utc-isti si tocilari din comunism. Si cred ca economistul din familie e un caz paradigmatic pentru orele de socialism stiintific.

      Celalalt parinte este profesor, ba chiar de o disciplina puternic ideologizata. Aici, Marx este desfigurat de tot. Practic parintii mei, educati in comunism, sunt analfabeti ideologic. Nu stiu mai multe despre Marx decat stie Gica Hagi (iar Hagi nu stie muuuuulte).

      Cam asta e soarta lui Marx la noi, cineva de care multi au auzit, dat nimeni nu stie cum arata. Sau aproape nimeni.

      • vicuslusorum zice:

        Si orice cacofonie este intentionata.

      • liviudrugus zice:

        În vremea ”aialaltă”, se recunoștea cvasioficial că Marx era masiv citat și minim citit. Teza mea de doctorat a fost chiar pe marxism (american, e adevărat…), dar prea mult Marx deranja autoritatea ceaușistă. Drept pentru care calitatea mea de doctorand a durat fix două decenii (1976-1996). Teoria marxistă aplicată este, într-adevăr, periculoasă pentru multă lume. Cum să accepți teoria marxistă a imperialismului fără să ajungi la concluzia că Uniunea Sovietică, la fel ca SUA, era un stat imperialist? Și cum putea suna asta la susținerea tezei mele de doctorat când îndrumătorul meu de lucrare (de la ASE) era școlit la Moscova și o bună parte dintre colegii săi de asemenea? Nici profesorii mei de la facultate nu cunoașteau prea bine marxismul. Fiecare era ”specializat” pe o teorie sau alta, dar Marx integral nu era cunoscut, cred de aproape nimeni (cred în și în alte universități era la fel).

      • vicuslusorum zice:

        Stiam care era statutul lui Marx in comunismul romanesc. Am scris si ceva care se cheama marxismul si neantul valah. Da, repet: cam astia suntem ca societate. Discutam persoane, niciodata idei, vorbim cuvinte, nu analizam realitati. E complicat. Eu unul nu ma integrez in intelighentie. Nici nu ma intereseaza. Imi vad de cartile si treburile mele.

        Chiar simplul fapt ca unii se intreaba citindu-mi blogul „cine naiba e asta?”, arata ceva rau cu noi ca societate. Conteaza cine sunt? Conteaza ce si cum scriu.

  5. Mucegai zice:

    Sincer asta este prima data cand citesc ceva care sa ma indemne sa aflu cine era si ce a gandit Marx. La modul serios, ma aflam exact in ignoranta suficienta a celor descrisi mai sus.

    • vicuslusorum zice:

      Nici eu pana acum 2 luni nu gandeam altfel, dar mi-an zis: ce are atat de fascinant la el un comunist? Culmea. A trebuit sa aflu ca Marx e o minte sclipitoare si nu seamana deloc cu ce se intelege printr-un comunist.

  6. Mucegai zice:

    Seductia lui Marx nu e o legenda, deci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s